Bibanul

Bibanul

Am fost odată la pescuit mai mulţi, într-un sfârşit de noiembrie, ca acum, pe Siret şi nimeni nu a prins nimic, în afară de frate-miu, care a prins un biban.

-Hai, frate, dă-i drumul, ce faci cu un biban, nu-ţi ajunge de o saramură sau ceva.

-Nu, îl iau acasă.

Şi l-am luat acasă într-o pungă cu apă şi el şi-a petrecut iarna într-un lighean sub chiuveta din baie. Acvarii nu mai aveam. Îi dădeam viermişori să mănânce, era OK. I-am băgat şi o păpuşă din aia Godzilla în lighean, una modulară, puteai să îi schimbi poziţia picioarelor etc. Tot timpul el stătea acolo, între picioarele păpuşii şi vâna. Ce, nu ştiu, că era singur în lighean. Dar na, de fiecare dată când erai acolo, pe veceu, el se uita la tine.

Sau în cadă, când erai cu prietena. El tot rimpul te urmărea. La un moment dat, am fost din nou la pescuit în iarnă cu jai. Pentru cine nu ştie ce este jai: sunt nişte peşti mici, vii, pe care îi bagi în ac să prinzi nişte peşti mai mari cu ei, Ce jai ne-au rămas i-am dat lui. M-am pus pe veceu, am auzit un zgomot din lighean şi când m-am uitat, acolo maii era doar bibanul şi nişte solzi. I-a executat instant. Mă şi gândeam "băăă, ce şmecher, dacă era şi Spike aşa....".

Spike era pitbull-ul nostru. Salvat de frate-miu de pe la unul de pe la Iaşi care se pare că îl crescuse pentru lupte. El, săracul, putea să te apere doar de alţi câini, că de oameni nu. Avea o privire din aia, la modul "gata, în noaptea asta murim amândoi", dar dacă-i dădeai unuia hăţurile lui şi-l lăsai acolo că aveai nişte treabă, îl găseai paralizat pe om când te întorceai, nu ştiai cine pe cine ţine în zgardă, omul pe câine sau câinele pe om. Şi dacă îl scăpai din lesă, el fugea, dar venea înapoi, numai că făcea asta cu alt câine în gură, Cu oamenii nu avea nimic.

Până la urmă, primăvara, reuşesc să îl conving pe frate-miu să îi dăm drumul bibanului. Deşi devenise de-al casei. Cred că-l l şi botezasem Mireluş sau Marceluş sau ceva. Mergem din nou la peşte, îl vărsăm în apă şi se întâmplă o chestie fantastică. Ştiu că sună, dar nu este poveste pescărească. L-am eliberat (acum, cine a mai avut de a face cu domeniul ştie că dacă peştii ar avea voce balta ar fi plină de răcnete şi vaiete şi cu siguranţă când faci catch and release nu stă niciun peşte să vă cunoaşteţi mai bine, fuge ca un cartuş), dar bibanul "nostru" a stat acolo până am plecat. Părea că dacă îl luam înapoi nu ar fi avut nimic împotrivă.