Am dat şpagă. 

M-am întors de la mare şi eram muci. Cumva, deşi nu sunt doctor,m-am gândit la ce aş putea să am şi m-am dus la spitalul de infecţioase. Mi-era rău în toate felurile, dar mai ales mă durea capul. Pe mine, pe care nu mă duruse capul niciodată. Duamnele m-au internat şi mi-au rezervat un salon separat, ca să mă izoleze, că m-au considerat suspect de meningită, că era şi o perioadă în care era o epidemie de meningită atunci. 

Separaţia nu funcţiona fantastic, că spitalul era unul vechi şi veceurile erau la comun şi trebuia să le împart cu ăia cu TBC sau hepatită, nici măcar nu mai contează că erau turceşti. Dar mi-au dat tot ce era mai bun: Augmentin, ăla mare, nu ăla mic.Şi deşi eram în izolare, că poate eram contagios, aveam dreptul la vizite, a venit prietena mea să îmi reproşeze că de ce nu plec mai repede din spital şi prietena prietenei să-mi aducă portocale.

Eram singur într-o cameră cu 5 paturi. În fiecare noapte mă mutam în alt pat. Transpiram atât de tare încât transpiraţia trecea şi prin pernă şi prin saltea şi devenea rece şi nu mai puteai să dormi acolo. După vreo 3 zile de Augmentin,mi se umflase ficatul atât de tare de  începusem să arăt precum copiii ăia malnutriţi din Africa, eram schelet, dar aveam burta mare. 

Dar în a cincea zi mă simţeam mai bine, îmi veniseră şi rezultatele de la analize, era sinuzită, nu meningită şi mi-au dat drumul acasă şi mi-au zis să vin peste nu ştiu câte zile la un control. Şi când am venit la control a fost momentul când am dat o şpagă: un buchet de flori.