Acuma, între anul I şi anul II de facultate aveam nevoie de o sesiune de practică. M-am dus la tribunal, că eram la drept, na. Am întrebat un amic mai mare, avocat, cum pot să fac să fac şi treaba respectivă şi să iau şi hârtia aia că am făcut practică.

-Ce drept îţi place?

-Dreptul penal.

-Bine, vino vineri, că e zi de arestaţi.

M-am dus şi am constatat, atunci, în ziua aia că, de fapt, cei mai mari infractori erau avocaţii, procurorii, judecătorii, grefierii,nu ăia din boxa acuzaţilor. Nu zic că învinuiţii erau nişte victime. Că am auzit o conversaţie între unul dintre ei şi unul din sală de mi s-a sculat părul din cap:

-Ce mai face cutare? Am auzit că că s-a combinat. Lasă, o calc pe cap când ies afară.

L-am şi întrebat dup-aia nişte chestii pe tipul ăsta şi mi-a zis că ei, avocaţii, nu lucrează cu îngeri şi că tot ce pot să facă e să încerce sî le uşureze situaţia clienţilor lor. Duse gândurile alea învăţate la televizor în anii '90, cu tine, avocat, salvând lumea de acuzaţii aiurea. Oricât s-au contrazis ai mei între ei ce ar fi mai bine, am realizat că eu nu pot să lucrez în sistemul ăla. Dar măcar de gura lor trebuia să termin şcoala, aşa că m-am dus să-mi fac sesiunea de practică la primăriăe. Că şi acolo se lucrează cu legi.

-Uitaţi, aşa, aşa, am şi eu nevoie să fac treaba asta pentru facultate.

-Mda, vii mâine dimineaţă şi începem.

M-am dus zilele alea în fiecare dimineaţă şi mă trimiteau, du-te la direcţia relaţii publice, îţi explică ei, du-te la direcţia dezvoltare, du-te la direcţia de asistenţă socială, şi peste tot eu voiam să învăţ, să ajut. Nicăieri n-a durat mai mult de 5 minute. Orice fvtai decent durează. ştim cu toţii, mult mai mult. Duamnele (da, sună misogin, dar nu este, pur şi simplu erau femei). îmi spuneau să învăţ legea X, dar, de fapt, n-am simţit nicio secundă  că sunt util sau că mă învaţă, de fapt, ceva practic. Ce o fi fost în capul lor? Că mă întorc după facultate şi le fac concurenţă? Că stau acolo şi aud mişmaşurile şi bârfele lor? Nici măcar o cafea nu m-au lăsat să le fac.

-Hei, 'neaţa, te duci acasă şi înveţi legea cutare pe anul cutare, că noi cu asta lucrăm.

 Şi aşa a fost până la sfârşit. Am scris un referat despre practică să mă duc cu el la facultate  şi puteam să scriu acolo MVIE DINAMO, mi l-au semnat fluierând, fără să arunce un ochi pe el. Deşi am învăţat, am simţit că nu am învăţat nimic. Nu m-a întrebat nimeni dacă, de fapt, am citit măcar legile alea. Mi-am spus la urmă că niciodată nu o să lucrez pentru statul român.