Mă, am luat premiul I în clasa întâi. Şi dup-aia. Nu o să o spun ca să mă laud, că din punctul ăsta de vedere chiar nu am cu ce, nu e nimic special. Am fost 5 inşi care au luat premiul I atunci . Din aceaşi clasă.  Şi trec nişte ani, mai exact 4, când vin din nou la ceremonia de sfârşit a anului şi de premuire, să îmi iau şi eu premiul meu din clasa a cincea de data asta şi văd promoţia următoare pe care o preluase învăţătoarea mea. Clasa I. Făceau o poză de grup şi nu am putut să nu observ: se dăduse un singur premiu II. În rest, toată clasa luase premiul I.

Era aşa, o întrebare sau mai multe pentru un copil ca mine, "bă, dar chiar suntem o naţie de genii? Or fi învăţătoarele astea pe o mână cu alea care vând coroniţe în piaţă?  Cum să fie toată toată lumea locul I ???" Parcă era un concurs între ele în care singurul criteriu de departajare ar fi fost să ai suficienţi elevi, ca să ai cui să dai premiul I.  În lumea mea există un singur loc I. Rezultatele de atunci se văd acum. Aveam şi eu ochi, vedeam că nu sunt toţi la fel. Şi totuşi sistemul se perpetua. Când se plâng doctorii şi profesorii şi ce alte categorii or mai fi, poate că ar trebui să răspundă şi la două întrebări, cine i-a pus să se apuce de meseria aia şi ce au făcut de banii ăia de care se văicăresc că sunt puţini.