Mă duc, cred că era 2012, la o demonstraţie în Norvegia. La spitalul universitar din capitala ţării. Nu are rost să vorbesc despre cât a costat o bere în aeroport sau drumul cu taxiul până la hotel, că nu vreau să sperii pe nimeni. A doua zi, când a început evenimentul, ne-au adunat să vedem ce făcuse HP în spitalul respectiv. Proiect-pilot. Nu se folosea nicio foaie de hârtie în spitalul ăla. Totul era în format electronic. Pacienţii aveau la fiecare pat un display din ăla mare, touchscreen, unde doctorii, asistenţii, vedeau diagnostic, tratament, tot. Mai mult decât atât, ecranele puteau fi folosite dee pacienţi să se uite la canale tv, să stea pe net etc.
Vă zic, din punctul ăsta de vedere sunt cu generaţii în faţa noastră. Aveau roboţi. Dar nu aşa, cum ne-am închipui. Erau ca nişte lăzi mai mari, cu roţi, care te anunţau în norvegiană ceva gen dă-te la o parte, tu nu ştiai norvegiană, dar înţelegeai mesajul. Şi ştiau să ia şi să comande liftul. Nu făceau operaţii pe creier, duceau medicamente şi chestii din astea. Dar erau acolo şi făceau treburile astea. Dar cea mai tare chestie a fost, dincolo de senzaţia că trăieşti în viitor, a fost alta. După ce am vizitat saloanele urma conferinţa de presă, care era la ultimul etaj. Şi m-am nimerit într-un lift cu un robot şi o asistentă.
Pfuai, dacă îmi place ceva, îmi plac femeile nordice. Dacă poţi să faci ochii ăia reci să te iubească, poţi să faci orice. Şi în scurta aia călătorie a noastră ea vede că am un badge şi mă întreabă:
-De unde eşti?
O întrebare foarte grea, am un complex, deşi nu ar trebui, dar am auzit prea des "Vai, România???" Dar i-am zis:
;Din România.
Şi ea spune:
-Ar trebui să vii aici toamna. Să iei un vas de croazieră şi să te duci în fiorduri. Peisajele sunt superbe.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu