O babă de la coadă de la magazin, cu un pekinez simpatic, cu care m-am împrietenit imediat și care a început automat să ne apere de toată lumea, deși nu ne ataca nimeni, zice:

-Pâi, cu astea două kile de cartofi mă descurc o lună! Da'  acuma plec, că vine viitura. Așa ceva...

Plătește și pleacă. OK. Și începe doamna vânzătoare:

-Doamne ferește! Da'  chiar crede că murim toți că plouă? N-am mai găsit oameni ca ăștia!

Și nu se mai oprea din vorbit, că a zis multe.

-Bună seara, hahaha, vreau și eu, vă rog, bucata aia de brânză de capră. Nici eu nu cred, dar doamna a fost simpatică.

15 ani să fi avut? Da, cam 15, că eram între a noua și a zecea. Mergeam noi pe jos între două localități, pe undeva prin munți și ne-a prins o ploaie din aia de toată frumusețea, de vară, torențială, cu fulgere, tunete, trăsnete, tot tacâmul. Ne-am adăpostit într-o stație de autobuz pe unde nu trecea niciun autobuz și ea zice:

-Dă-ți tricoul jos, nu vezi că ești ud leoarcă?

Cu mintea de azi, i-aș fi răspuns la modul următor:

-Îmi dau tricoul jos dacă îți dai și tu tricoul jos. Că și tu ești udă.

Dar la etatea aia eram prea fraier ca să mă gândesc atât de departe. Nu zic că azi aș fi mai inteligent, nu zic că nu-mi plăcea de ea, dimpotrivă, eram în cap după dumneaei. Dar atât s-a putut. Și nu zic nici că nu m-am gândit la prostii. Dar. Dau tricoul jos. Ea:

-Ce coș ai pe umăr! Dă-te mai așa să ți-l storc!

Și stăteam acolo, eu cu o fată de care îmi plăcea, doar noi doi, singuri pe o rază de doi kilometri, puteam să facem orice, că nu ne vedea nimeni și ce făceam noi era să îmi stoarcă ea un coș și eu să privesc așa, în ploaie și să mă gândesc "ce romantic!".

Ne adunasem la grădiniță foarte relaxați, era o zi de vară, aproape de vacanță. Eram în grupa mijlocie sau ceva de genul ăsta. Vine educatoarea cu o pisică în brațe, era oră de zoologie sau biologie sau cum o fi fost numită pe vremea aia. Noi, copiii, ne-am bucurat.

-Copii, asta este pisica, ea face, drege, cutare-cutare. Acum, tre' să mâncăm, că e cam prânz. Nu mâncăm pisica, pe ea doar v-am arătat-o și acum o dau afară, mâncăm pachețelul, dar înainte ne spălăm pe mâini, că am pus mâna pe pisică și eu și voi.

Și ne spălăm, ne strângem grupele, care erau doar două, nu știu unde era a treia, ne punem într-un fel de careu din ăla dintr-o clasă să mâncăm. Mâncam acolo și nu înțelegeam ceva. Educatoarele, fete tinere, se tot hlizeau. Dup-aia mi-am dat seama că ele chicoteau uitându-se la mine.

"Mă, ce...." mă gândeam eu în capul meu și dup-aia m-am uitat și eu la mine și am descoperit cu oroare ceva: na, vară, luasem pe mine perechea aia albastră, preferata mea, de pantaloni scurți, dar scurți, nu pantaloni scurți tanga, înțelegeți voi. Îi luasem fără chiloți pe dedesupt și vai, erau suficient de scurți încât să-mi iasă pvtza pe afară.

Azi mi-am amintit și am râs non-stop într-o conversație la telefon cu un prieten, am râs acasă, am râs pe drum... Dar sigur atunci când s-a întâmplat, la 5 ani sau cât aveam, nu am râs. Făceam și mișto - bine că nu s-a întâmplat azi, că dacă ajungeam cu pvtza pe afară la 40j de ani într-o grădiniță nu râdea nimeni.

Ăsta stătea la coadă la hipermarket sau cum s-o fi scriind. Greu, coadă lungă, știți. Dar era un om răbdător. Își pusese catralionul de chestii de cumpărat în coș. Apoi.  Pe banda aia, cum ar veni.  Treburi de mâncare. Or de băut. Sau și. Dar. Spre deosebire de altă dată, când o babă i-a împins cumpărăturile greșit și el nu i-a zis "ce faci, madam???" ci a lăsat-o în pace, situația a luat-o altfel.

-Na, mă bag, plătesc cu cardul.  

În spatele lui, un ins. Mai în etate, așa. Urmează a doua chestie, berea. Duamna se uită la el, el spune:

-Nu e a mea, a domnului.

El (domnul):

-Da, e tot a mea, ce-am dat până acum e cu cardul, asta  e cash. 

-Aaa!

-Da, așa este, m-ați prins! (Râzând ca un nebun)

-Face asta ca să nu-l prindă șefa când se uită pe bon acasă!

-Corect!!!!

-Păi, așa fac și eu!!!!

Domnul a râs ca un dement. A râs în tot magazinul. A râs când ieșea din magazin. A râs în intersecție, a râs în drum spre casă. A râs acasă. E bine.