Ne adunasem la grădiniță foarte relaxați, era o zi de vară, aproape de vacanță. Eram în grupa mijlocie sau ceva de genul ăsta. Vine educatoarea cu o pisică în brațe, era oră de zoologie sau biologie sau cum o fi fost numită pe vremea aia. Noi, copiii, ne-am bucurat.

-Copii, asta este pisica, ea face, drege, cutare-cutare. Acum, tre' să mâncăm, că e cam prânz. Nu mâncăm pisica, pe ea doar v-am arătat-o și acum o dau afară, mâncăm pachețelul, dar înainte ne spălăm pe mâini, că am pus mâna pe pisică și eu și voi.

Și ne spălăm, ne strângem grupele, care erau doar două, nu știu unde era a treia, ne punem într-un fel de careu din ăla dintr-o clasă să mâncăm. Mâncam acolo și nu înțelegeam ceva. Educatoarele, fete tinere, se tot hlizeau. Dup-aia mi-am dat seama că ele chicoteau uitându-se la mine.

"Mă, ce...." mă gândeam eu în capul meu și dup-aia m-am uitat și eu la mine și am descoperit cu oroare ceva: na, vară, luasem pe mine perechea aia albastră, preferata mea, de pantaloni scurți, dar scurți, nu pantaloni scurți tanga, înțelegeți voi. Îi luasem fără chiloți pe dedesupt și vai, erau suficient de scurți încât să-mi iasă pvtza pe afară.

Azi mi-am amintit și am râs non-stop într-o conversație la telefon cu un prieten, am râs acasă, am râs pe drum... Dar sigur atunci când s-a întâmplat, la 5 ani sau cât aveam, nu am râs. Făceam și mișto - bine că nu s-a întâmplat azi, că dacă ajungeam cu pvtza pe afară la 40j de ani într-o grădiniță nu râdea nimeni.