Mă întorceam de la piață și am auzit dintr-o dată:

-Cristi, ce mai faci?!

Mă apelase o femeie de la etaj. Pentru un golan ca mine, să mă iei de la etaj înseamnă să te iei de mine și să îmi vorbești de sus și în general asta se poate termina prost. Doar că doamna era mama unui foarte apropiat, că nu sunt sigur că aș putea să-l caracterizez drept foarte bun prieten de-al meu, deși îl respect,  prieten de-al lui frate-miu. Și eu sunt amic cu el, dar ei chiar au fost și cred că încă sunt prieteni mari de tot, mai ale că omul e un personaj fabulos. N-o să dau cv-ul lui acum, dar v-ar lăsa mască.

Tatăl lui și tatăl meu au fost colegi, ofițeri în armată. Și ea mă luase de la etaj că ea chiar stă la etajul 1, nu puteam să îi reproșez asta, ieșise și ea la geam. Mai avea și o pisică supersimpatică din aia care se plimba pe pervaz și care la un moment dat i-a sărit în cap, "stai, măi!!! "Dar ce m-a întrebat doamna mama lui, în afară de ce mai fac, m-a lăsat mască:

-În ce țară ești? În America?

-Nu, doamnă, fix acum sunt în Focșani, dar locuiesc în București.

-Mama? Tot în străinătate?

-Da.

-Nu s-a pensionat?

-Mai are puțin.

Da-n capul meu mă gândeam "bine că m-a întrebat unde sunt și nu în ce an suntem, că dup-aia sigur trebuia să sun la psihiatrie."