Eram gamer, sau gaymer. cum ar spune unii. La un joc din ăsta, un simulator de avioane. Pe locul 200 din lume sau pe acolo, din 8 milioane de jucători. Și m-au abordat unii:

-Vorbești franceză?

-Da.

-Nu vrei să vii în clanul nostru?

Clanul lor era unul dintre cele mai puternice din lume. Și-i auzeam vorbind între ei, că era un chat de grup. Și erau acolo oameni din Guyana Franceză, din Canada etc., de peste tot. Deși, altminteri, foarte puțini. LVM (les vieux mechants) Cum discutau ei acolo audio, eu mă amuzam, dar mai răspundeam din când în când.

-Ia uite ce accent are!

-Cred că-i belgian.

-Nu, sunt român. Și te rog să nu mă faci ped0fil.

-De când ești în Franța?

-De niciodată, stau la București, am trecut prin Paris de 5 ori, dar numai ca să schimb avionul, nici măcar nu am ieșit din aeroport.

-Și de unde ai învățat franceză?

-De la școală. 

Și ce-am văzut acolo, în grupul ăla, nici măcar nu știu dacă să-i zic egoism, oportunism, deci, chiar și la ei, modelele noastre de civilizație de mai demult,  am descoperit niște chestii, a propos de complexe naționale, care nu ne sunt specifice nouă, că nu sunt o chetie care ține doar de o țară, se pare că sunt o chestie internațională, asta am descoperit.