Într-o dimineață, eram în laboratorul de teste de la PC Magazine și traduceam ceva din PC Mag-ul american, că aveam licență să facem asta. Era o atmosferă infernală. În jurul meu erau vreo 11 laptopuri. Că făceam și un test comparativ pe durata bateriei. Adică dădeam cu un benchmark în ele și vedeam cât țin. Benchmark-ul era un program care rula un clip cu o melodie super SF cu toți parametrii calculatorului dați la maxim. Inclusiv audio. Pentru că laptopurile au fost pornite pe rând, muzica aia dementă nu se auzea toată odată, sincronizat. Suna ca o melodie cântată de 11 instrumente, deși aceeași, în 11 timing-uri.

Și intră peste mine femeia de serviciu, să facă curat. Bine, mi-a făcut odată o fază de-mi venea s-o bat. Din exces de zel, făcând curat, a aruncat cutia de la un alt laptop în teste la gunoi ( nu știu, poate testa și ea rezistența ambalajului la cutia de gunoi), calculator care costa 70 de milioane în 2008. Cu tot cu licențe, cu cd-uri etc. Dar am trecut peste și am rezolvat și cu furnizorul. Că femeia mă iubea, mă. De când am discutat cu ea în lift și i-am zis că-s din Focșani, ceea ce-i parțial adevărat, că io-s fătat în Constanța și am stat mai mult de jumătate din viață în București mi-a spus că și ea e din Focșani foarte înduioșată și a început să mă trateze ca pe copilul ei. Bine, fără partea cu bătaia.

Așadar, întră femeia cu mătura și cu fărașul în mână în tostă hărmălaia aia suprarealistă și absolut enervantă și perturbatoare și obositoare, mai ales că nu era pe atunci foarte popular conceptul de work from home (sunt curios cum ar funcționa conceptul ăsta pentru personalul de la curățenie) și nu ne auzeam, așa că am urlat la ea: 

-BINE AȚI VENIT ÎN COSMOS!!!