"Rad boiaua și-o topesc"

Într-a doua, cred că era 1987 sau ceva, la Casa Pionierilor, la cercul de desen, vine soțul profesoarei, el însuși profesor de desen la un liceu  și-i spune ceva la ureche. Și ea:

-Cum? Au băgat slănină la magazin??? Gata, mă duc să mă pun la coadă!  A, e cu boia? Nicio problemă, rad boiaua și-o topesc. O pun la borcan și când am nevoie o fac ulei și o pun la mâncare.

Și se întoarce spre noi:

-Copii, voi stați aici și terminați ce aveți de pictat până mă întorc eu de la coadă. Dar nu folosiți ulei de la grăsimea din slănină când desenați, da?

Noi ne uitam unii la alții la modul "să dai boiaua jos de pe slănină, ce-i asta? Că și slănina și boiaua sunt greu de găsit." Până și noi, niște copii, știam asta. Cui este nostalgic după vremurile alea îi urez să descopere călătoria în timp și să se întoarcă în acel frumos atunci.