Puterea exemplului

Sau cum sa urâm fără număr şi fără motiv, cum latră câinii la biciclete


Ciomu întreabă anestezista înainte de operaţie:
-Ce-a dat ăsta?
-Ei, a dat o pulă.
-Asta e. O împărţim în 3...

Asta e o glumă bazată pe un exemplu. Sau pe un motiv. Există nişte oameni, însă, care urăsc fără un motiv anume. Cum dragostea îi face pe alţii să respire, ura îi trezeşte pe alţii dimineaţa. La fel, există oameni care merită împuşcaţi în ceru’ gurii. Unul dintre ei este băsescu, dacă am întreba-o pe roxana iordache. Care cred că n-ar avea o dimineaţă mai frumoasă decat în ziua în care ar şti că primeşte un pistol să-i împuşte toată familia lui băsescu la prânz. Ce s-ar mai aranja ea dimineaţa, cu câtă mândrie s-ar găti, s-ar bărbieri... oare ce-ar mânca ea în dimineaţa aia frumoasă?

Roxănica e fan sarah palin, mircea lucescu, ortodoxie, steaua, ecaterina andronescu (??? – aşa am zis eu) şi nu în ultimul rând, pesedistă înrăită. Aripa iliescu, deci, hard core, pentru că geoană e un prostănac pentru ea, c-aşa a zis cârpa aia kaghebistă. Cred că, la fel ca ion cristoiu, care SIGUR are tatuaj cu iliescu pe sân, roxana are tatuaj cu iliescu pe scrot. Bă, n-aş avea nimic cu nimeni. Da’ dă şi tu, în pula mea, un motiv palpabil să urăşti. Altul decât că ţi-a dat iliescu voie. O experienţă personală, ceva, orice, am să te cred pe cuvânt. Da’ nu cred că vom găsi vreodată aşa ceva la ea sau la ciutacu, badea, bendeac şi alţii care fac rost de bani de haleală înjurând şi făcând mişto gratis.

Pentru oamenii ca ei, am două propuneri de variante: împuşcaţi-vă şi daţi vina pe băsescu. Sau pişaţi-vă pe voi şi daţi vina pe mine. Încep să îmi doresc să vină iliescu la putere din nou. Cred că într-o lună muriţi de foame. Dacă nu vă dau ăştia şi vouă un ciolan, ceva.

De ce e presa in cacat

Am fost romantici, acuma, gata, revenim la injuraturile noastre. Daca ar fi dupa mine, as desfiinta cu totul facultatea de jurnalism. Singurul lucru despre care ar putea sa scrie un jurnalist ar fi jurnalismul. Pai, pe bune, ce altceva ar putea sa stie ala? Mi-ar placea ca fiecare facultate sa aiba cursuri de jurnalism. Ai terminat sociologie si nu vrei sa profesezi? Poate ti-ar placea, totusi, sa scrii despre asta. Altfel, toti ziaristii sunt niste impostori. Nu mai zic de inginerii care scriu despre politica sau geologii care scriu despre IT, cum e la noi in presa. Sau de oricine altcineva care stie sa lege doua cuvinte, nu neaparat corect, ca de-aia avem corector. Si asta-i presa noastra.

Inflatia de ziare a dus la o inflatie de incompetenti in presa. Tabloidismul a prins la noi pentru ca suntem o tara de mahalagii, multumim Cristoiu si Diaconescu, ne-ati dat sansa sa ne cunoastem mai bine. Presa e vazuta prost – mircea badea e o gaoaza caruia ii urez sa faca ce fac eu pe salariul meu vreo cateva luni, asa. Sa se certe cu bloggerii si cu ziaristii de pe pozitia lor. Financiara, respectiv. Intr-o tara normala la cap, el murea de foame. Nu in ultimul rand, managementul din presa a adus-o unde este azi. Adica, in faliment. In romania NU E loc pentru atatea publicatii, punct. Nu avem economia care sa le sustina pe toate, iar o presa normala traieste din publicitate.

Ce nu au inteles multi e ca afacerile cu presa la noi se fac heirupist. Se ia un ziarist cu oarece experienta, ala-si face “echipa” si gata. Ai gasit o nisa, crezi ca poti face bani din ea? Baga! Nu e asa simplu. Varianta 2: sunt afacerist, ma dau banii afara din casa, vreau “spate” si un mijloc de presiune politica – imi fac trust de presa. Trustul ala nu va fi niciodata o afacere in adevaratul sens al cuvantului, nu va fi profitabil in romania si nici nu va avea oameni cinstiti si verticali in el. Toate trusturile de presa din romania sunt in cacat financiar pana in gat. Pentru ca sunt populate de oameni de cacat, sunt cladite de oameni de cacat cu scopuri de cacat.

Si vom fi in cacat mult timp de-acum incolo.