Puterea exemplului

Sau cum sa urâm fără număr şi fără motiv, cum latră câinii la biciclete


Ciomu întreabă anestezista înainte de operaţie:
-Ce-a dat ăsta?
-Ei, a dat o pulă.
-Asta e. O împărţim în 3...

Asta e o glumă bazată pe un exemplu. Sau pe un motiv. Există nişte oameni, însă, care urăsc fără un motiv anume. Cum dragostea îi face pe alţii să respire, ura îi trezeşte pe alţii dimineaţa. La fel, există oameni care merită împuşcaţi în ceru’ gurii. Unul dintre ei este băsescu, dacă am întreba-o pe roxana iordache. Care cred că n-ar avea o dimineaţă mai frumoasă decat în ziua în care ar şti că primeşte un pistol să-i împuşte toată familia lui băsescu la prânz. Ce s-ar mai aranja ea dimineaţa, cu câtă mândrie s-ar găti, s-ar bărbieri... oare ce-ar mânca ea în dimineaţa aia frumoasă?

Roxănica e fan sarah palin, mircea lucescu, ortodoxie, steaua, ecaterina andronescu (??? – aşa am zis eu) şi nu în ultimul rând, pesedistă înrăită. Aripa iliescu, deci, hard core, pentru că geoană e un prostănac pentru ea, c-aşa a zis cârpa aia kaghebistă. Cred că, la fel ca ion cristoiu, care SIGUR are tatuaj cu iliescu pe sân, roxana are tatuaj cu iliescu pe scrot. Bă, n-aş avea nimic cu nimeni. Da’ dă şi tu, în pula mea, un motiv palpabil să urăşti. Altul decât că ţi-a dat iliescu voie. O experienţă personală, ceva, orice, am să te cred pe cuvânt. Da’ nu cred că vom găsi vreodată aşa ceva la ea sau la ciutacu, badea, bendeac şi alţii care fac rost de bani de haleală înjurând şi făcând mişto gratis.

Pentru oamenii ca ei, am două propuneri de variante: împuşcaţi-vă şi daţi vina pe băsescu. Sau pişaţi-vă pe voi şi daţi vina pe mine. Încep să îmi doresc să vină iliescu la putere din nou. Cred că într-o lună muriţi de foame. Dacă nu vă dau ăştia şi vouă un ciolan, ceva.