Cum am ajuns un mincinos

E o treabă pe care trebuie să o spun și la alții, că mă apasă, nu se mai poate. M-am apucat să-i spun unui prieten ceva ce mie mi se părea relevant, și anume că o fată care-i place lui se culcase cu un antipatic. Bine, subiectul era el, nu ea. Pe care îl înformasem deja că ne bate gândul să-l încingem cândva dacă mai face prostii. Na, cazierul sentimental al unei fete care-i place mie mi se pare important și de ajutor pentru prietenul meu. Însă persoana în cauză a tras cu urechea la conversație printr-un geam. Și iacătă-mă-s a doua zi dimineață cu un mare mesaj cu "nu mai răspândi minciuni despre mine, nu mă mai menționa vreodată în vreo conversație, vorbeai de oameni buni și oameni răi, dar cum rămâne cu oamenii mincinoși cum ești tu", tot tacâmul. Zic WTF, eu nu mint, zi-mi ce s-a întâmplat. Păi, ai zis că m-am culcat cu ăla și nu-i așa. Am crezut că intru în pământ. Direct. 

Și prima dată reacționez ca băieții, îi zic amicei mele de la care știam povestea să-l informeze pe om dacă vine la mare weekend-ul următor să ia la el pijamale, tot ce trebuie, că de-acolo pleacă direct la spital. Fără periuță de dinți, nu mai era cazul. Mă rog, fast forward, ajung acasă, găsesc un mesaj de un kilometru de la ăla, cu cine te crezi, mă, să ameninți lumea, ești șmecher, vino și bate-mă, tu știi că mi-au ieșit analizele prost? Deja nu mai înțelegeam nimic. Eu aveam impresia că el se lăudase la amica mea cu asta. Dar zic ok, hai să săpăm. Și o întreb și pe ea, auzi, tu ce anume ai auzit sau cum ai ajuns la concluzia că ăștia au făcut ce-au făcut? Nu răspunde. Reiterez întrebarea. Ea spune că n-o înțelege. După 3 ore. O repet, eu știu să fiu bref și să mă fac înțeles, doar dacă ești un idiot sau nu vrei nu înțelegi ce spun eu. Și ea îmi spune că ea de la mine a auzit asta. Toate astea se întâmplau în scris. Pe FB. Zic, unde ești, hai că vreau să mă privești în ochi când îmi zici asta. Să ne distrăm amândoi, nu? 

Și atunci mă lovește. Realitatea. Direct în ochi, cu dreapta. Totul fusese o părere de-a ei pe care mi-a prezentat-o mie ca fiind realitate. Și eu am zis-o mai departe. Am realizat atunci ce greșeală enormă făcusem. Am făcut ce trebuia dup-aia sau mă rog, tot ce se mai putea. Mi-am cerut scuze de la toată lumea, le-am spus cât de rău îmi pare și îmi pare. Îmi pare rău și acum, la o săptămână după. Nu-mi vine să cred. N-am pățit așa ceva de când port pulă. O mocirlă din asta, o ghenă. M-am luat de ăla aiurea, am spus chestii, vai, vai, VAI câte mizerii! Totul pentru că am crezut un prieten, că eu așa fac, eu pe prietenii mei îi cred. Culmea, în meseria mea trebuie să verific totul înainte să-l spun, că altfel se poate lăsa cu procese de milioane de euro. Dar cu prietenii nu mi-a trecut prin cap să. Că eu credeam că știu să mi-i aleg. Dar de data asta am greșit și-mi vine să o iau la pădure când mă gândesc ce prostie imensă am făcut. 

Bineînțeles că vinovata, confruntată, n-a recunoscut nimic și-a dat vina pe niște alte chestii și circumstațe, cum face ea de obicei. Frate, puterea de a-ți recunoaște greșeala e o mare calitate, am s-o respect toată viața. Se pare că ea nu o are. Eu măcar mi-am recunoscut partea mea de vină și mi-am cerut iertare de la toată lumea pentru ea. Asta nu mă face neaparat un om mai bun, dar măcar îmi place să cred că am învățat ce era de învățat. M-a marcat atât de tare încât i-am spus și maică-mii episodul ăsta, deși de obicei eu încerc să n-o spamez la creier cu toate căcaturile. Mai ales pentru că mă și așteptam la un fel de reacție fix cum a avut, că prieteni? Nu vreau să mai aud de prieteni! Nu. mamă, sunt prieteni buni și prieteni răi în viața asta, rămâne cum am stabilit. Dacă una a fost proastă, asta este, următoarea, mergem înainte. Și mai eram (sau mă rog, sunt) oficial, așa cum spune ea, prietenul ei cel mai bun. 

O mare mizerie. Știu, mi-am spălat problemele în public, nu se face, dar e o diferență între a spune ce-ai pe suflet și a te certa în public, iar această diferență pentru mine contează. Am spus-o că mă apasă și chiar îmi pare rău. N-o să mai fiu prieten cu resprectiva, că eu așa fac, am spus-o și ieri, tot în scris. Nu de alta, dar tot ea s-a găsit să facă scandal după acest episod pentru care nici măcar eu, ăla creativul, n-am epitete. Și bomboana pe problemă, vin de la mare și vine unu la mine să-mi arate el femeile lui, că el nu e ghei. Chestie pe care o știam sau credeam că o știu, dar n-o discutasem cu el vreodată, că mie nu mi se pare relevantă pentru un om. Dar auzise și el că ea spunea asta despre el la toată lumea. Îl înțeleg. Îmi pare enorm de rău pentru tot episodul și nu-mi mai rămâne decât să sper că de fapt n-o să citească nimeni postarea asta, că eu mi-am dat seama între timp că vroiam doar s-o scriu să mă descarc, nu să mă judece cineva în funcție de ce-am povestit în ea. Vă doresc chestii mai bune decât atât.

Esentialul

Ba, cat de mult conteaza sa stii sa te porti. M-am calmat si e meritul gagica-mii, pe care daca si acuma o derajeaza ca vorbesc despre noi doi pe blog am s-o bat cu biciul ala pe care i l-am cumparat de la sex shopul ala de langa bordelurile alea din Hanovra. Dar n-am putut sa nu observ din nou de cata lume proasta sunt inconjurat. Si nu, nu ma refer la lumea care a mai comentat p-aici, saraca, de unde dracu' sa stie unii sau altii ce-am eu nevoie sau ce-as vrea sa aud cand sunt in cacat?

Ma refer la astia cu care ma cunosc, gen o fosta de-a mea care, daca nu reactionam pozitiv la "hai, nu mai fi suparat", imi futea in secunda doi un "hai, du-te-n pizda ma-tii, atunci!" de nu ma vedeam. Sau la astia care nu vad esentialul. Tu esti disperat si ei te iau cu altii, cu cu altii, cu ALTII, cu copiii din Africa... Pai futu-te-n copiii din Africa sa te fut, de asta-mi arde mie? Ca-n bancul cu bula si titanicul.

Sau din astia care vin cu paleative, cu cretinisme. Gen, eu vin la tine disperat:
-Vai de mine, ce ma fac, nu mai am niciun ban...
Si tu zici:
-Vai, saracu’... auzi, te-ar ajuta cu ceva, te-ai simti mai bine daca ti-as face o felatie?
- O felatie? NU! Du-te, suge pula pe bani si vino si da-mi mie banii, aia m-ar face sa ma simt mai bine! Vreau bani, nu muie, crezi daca vroiam sa-ti dau o muie, asa te cuceream: „mama, ah, vai, uau, ce buze senzuale ai, nu-mi dai si mie niste bani imprumut?”???
Iar reactiile astea sunt si mai triste cand vin de la lume care, cica, ar fi trebuit sa te cunoasca.

"Prietene"

Nu, nu e un text despre prietenie. Pentru elucrubatii din astea patetic-labagice, incercati in alta parte. Aici e o juma' de prohod, asa. Demonetizarea cuvantului "prietene". Ati observat cata lume a inceput sa foloseasca termenul asta cand discuta cu oameni pe care ii uraste? Mah prietene, daca te prind, te zapacesc cu bataia, DA? Ma simt ca-n Evul Mediu, cand taranii au inceput sa-si boteze vaca Ducesa si boul Ferdinand. Dintr-un netarmurit respect si o deosebita consideratie pentru conducatorii lor de pe atunci. "Prietene" a devenit acum un fel de "mah, manca-mi-ai pula...".

Totusi, o gramada de insi care folosesc termenul cu intelesul despre care vorbeam eu mai sus se simt imediat jigniti de apelativul "coae". Adica folosim masuri diferite. Tu ai voie sa-i spui unuia ca-i prieten si sa-l faci cu ou si cu cacat, eu n-am voie sa-ti spun tie (din colegialitate si atat) "coae". Coae pentru mine inseamna unitate. Suntem in aceeasi situatie, in acelasi scrot de viata. Dar nu, tu confunzi (voit,daca ma intrebi pe mine) solidaritatea din cuvantul "coae" cu un luat la misto. Cu un "mai, pula mea...". "Baaaa, io nu sunt coaie, da???" Bine, prietene...

Cu prietenie....

lua-o-ar dracu de prietenie! m-am saturat sa fiu prietenul cel mai bun. nu merita. m-am saturat sa fiu confident, m-am saturat sa explic, m-am saturat sa ascult, sa inteleg, sa ma inteleg bine, sa spun ca am incredere, sa fiu aproape, sa fac sa inteleaga, sa accept asa cum e, sa dau sfaturi, sa primesc sfaturi doar pentru ca mi se dau, sa iau totul asupra mea, sa incurajez, sa apar, sa despart, sa ma bag, sa nu ma bag, sa tac din gura, sa merg pe burta, sa ma retrag, sa atac, sa spun parerea mea sincera, sa calmez, sa provoc, sa fiu complice, sa tac DRACULUI din gura, sa ma duc dracului, sa oftic, sa ma oftic, sa nu-mi fac sange rau, sa fiu acolo, sa fiu laudat, sa fiu acuzat, sa beau berea, sa dau berea...sa ajut. ajuta-ma tu! nu mai vreau sa fiu amic. vreau sa fiu ajutat. vreau sa fiu profitor. vreau sa te fut. vreau sa imi dai bani. vreau sa fiu porc. ramane doar sa pot.