Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXVII*)

Băi, voi ați văzut ce moace au oamenii îndrăgostiți? Nu prea mai umblu prin lume și m-am speriat în weekendul ăsta. Sâmbătă mă invită tovarășul meu Mitică Ceaules la o "plimberică" prin Herăstrău. "Ce dracu' ai, ești bulangiu?", îl întreb cu groază. "Nu, boule, mai vedem și noi oamenii, mai bem o bere, mai descifrăm misterele universului", m-a liniștit Ceaules, care a făcut Filosofia în ultimul trimestru la profesională. Accept, dar nu fără puțină spaimă. Până la urmă eram doi năroji în parc. Și în timp ce Mitică mă contrazicea, idiotul, pe o chichiță din "Fenomenologia spiritului" a lui Hegel, vedem două ființe umane ciudate pe o bancă.

Ziceai că erau singuri în parcul ăla, așa de tembel se uitau unul la altul. Se țineau în brațe și se priveau de credeai că unul dintre ei intră în pârnaie după o juma' de oră. Mitică, mai poznaș din fire, îmi propune: "Hai să aruncăm apă pe ei, am o găleată în mașină!". "Potolește-te, măi", îi zic. "Hai să trecem pe lângă ei și să ne beșim!", îi mai trece prin cap camaradului meu. Abia l-am ținut în frâu, voia chiar să-și dea pantalonii jos în fața bieților oameni. În fine, ne-am îndepărtat cu amărăciune că astfel de oameni populează parcurile. Trist. M-am gândit să fac o petiție, gen Gâdea - La pușcărie cu oamenii îndrăgostiți!

PS - by the way, Turgheniev spunea că, atunci când dorm, toți oamenii au fețe de imbecili. Dacă nu vă vine să credeți, treziți-vă noaptea și uitați-vă la partenerul de viață!

*Furată de pe net de la un anume Cristian Ciucă, nu-l cunosc personal