Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LXXX)

Azi am văzut o fată tulburător de frumoasă. Prima dată am remarcat o pereche de blugi care stăteau foarte mişto pe un trup subţire şi un abdomen neobişnuit de plat chiar şi pentru standardele mele. După care s-a întors şi m-a privit cu o faţă din aia de Wynona Rider sau cum s-o fi scriind, oricum, de actriţă de Hollywood, tipul despre care nu am zis niciodată că îmi place, dar, de fapt, îmi place, cu ochelari de soare ca şi mine şi cu nişte gesturi de om mai high ca mine. A fost mişto. A fost atât de mişto încât m-a făcut să mă gândesc dacă aş zice da în cazul în care vrea să-şi înşele amantul cu mine.

Pare că m-am dus cam departe, dar am fost întrebat aseară fix asta, dacă aş fute-o pe o tipă mişto care are deja şi prieten, şi amant. Răspunsul este mereu nu. Sincer. Prefer o labă. Laba este cea mai lipsită de complicaţii formă de sex pe care o ştiu eu. Acuma, da, e adevărat, depinde şi cine ţi-o face. (E valabil pentru toate formele de masturbare, fetelor.) Dar să presupunem că ţi-o faci tu. Tu cu tine. Păi, nu e mai simplu aşa pentru toată lumea? Ţi-o faci tu cu mâna ta, cum vrei tu, nu trebuie să fii altruist şi mai ales nu trebuie să o suni a doua zi.

Răspunsul rămâne nu. Dar m-a făcut să mă gândesc la scenariul ăsta, atât de frumoasă era.