Cartea mea

Când lumea a aflat că eu citeam, primeam foarte des cadou cărţi. Unele erau frumoase, altele erau utile, iar multe dintre ele erau cu dedicaţii pentru mine scrise de cei care mi le dăruiau şi vreau să le mulţumesc pentru ele pe această cale încă o dată, aşa cum am făcut-o şi atunci când le-am primit. Oricum, mulţi dintre musafirii alor mei şi dintre cei pe care îi vizitam noi îmi dădeau cărţi. Multe erau atât de bune încât când apăream cu ele pe la şcoală mi le cereau cadrele didactice împrumut să le citească şi ele. Pe unele nu le-am mai văzut niciodată înapoi. E ok, oamenii iubeau cartea.

Dar asta a fost prea de tot. Eram într-a treia, cred, şi mă duc la şcoală cu o culegere de texte-exemplu de compuneri literare, scrisă de Sântimbreanu, parcă, nu mai ştiu, primită cadou cu dedicaţie, cum spuneam. Cât de mult îi datorez eu cărţii ăleia! Dar fac prostia asta şi o duc cu mine şi o pun pe bancă în ultima zi de şcoală, învăţătoarea o vede, se uită prin ea şi mi-o cere împrumut peste vacanţă. I-o dau, dar când mă întorc şi începem noul an şcolar, i-o cer înapoi, că vroiam să o mai citesc o dată. Mi-a spus că a donat-o bibliotecii şcolii.

Ea donase bibliotecii şcolii ceva ce nu era al ei. Mai grav, donase cartea mea. Am luat foc. După ore, m-am dus la bibliotecă hotărât să împrumut cartea aia şi să nu o mai aduc niciodată înapoi. Era cartea mea. O cer, bibliotecara spune că nu o are, îi spun titlul din nou (acum nu îl mai ştiu, au trecut peste 30 ani de atunci), ea o caută şi vine la mine cu ea în mână. O deschide, avea o ştampilă pe prima pagină, ceva gen, şi-mi spune că nu poate să mi-o dea, că e de uz intern, doar pentru profesori. Sub ştampila aia am putut să văd pentru ultima dată dedicaţia care era scrisă pentru mine, cu numele meu deasupra, "Pentru [numele meu]".

Sub numele meu era o strofă dintr-o poezioară ale cărei calităţi nu le voi comenta eu acum, dar era pentru mine, asta e important. O primisem de la o tânără aspirantă la titlul de profesor. Era cam aşa:
Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Şi-ntotdeauna-n viaţa ta
Să ai curajul să fii tu