Borseta

Într-o zi, găsesc pe stradă o borsetă nou-nouţă. Nu părea goală. M-am uitat la ea, iar cu coada ochiului am văzut 30 metri mai încolo o maşină de poliție cu echipaj în ea. Acuma, nu ştiu, dar se pare că eu am faţă de hoţ de obiecte din astea, că, de multe ori când merg (mă rog, mergeam) pe trotuar, doamnele pe lângă care trec îşi strâng aşa, uşor, discret, poşeta cu cotul, de parcă asta le-ar ajuta cu ceva. Bizar a fost că în secunda aia mi-am amintit de un episod dintr-un autocar cu care veneam din străinătate, dintr-o delegaţie. Discutau alţi membri între ei. Tema era următoarea: ce ai face dacă ai găsi un portofel cu bani, acte etc. Ultimul cuvânt i-a aparţinut nu spui cui, persoană importantă: i-aş trimite actele omului, iar banii i-aş păstra eu, pentru efort. Dar subsemnatul, bucurându-mă de experienţa lipsei de încredere în mine a necunoscuţilor, nu doar că nu m-am atins de borsetă. Nici măcar poliţiştilor nu le-am arătat unde este. Nu ştiu ce ar fi făcut alţii atunci, poate doar unii. Dar în cazul meu, cu fața asta a mea, cine ştie ce şi-ar fi închipuit şi nu aveam chef de dat explicaţii. Pur şi simplu am ocolit-o şi mi-am văzut de drum, că oricum întârziam undeva.