Am plătit întreţinerea. Şi. Am găsit un afiş pe uşa blocului pe care preşedinta asociaţiei de proprietari anunţa că îşi dă demisia. Nu ar fi o idee proastă, având în vedere că a făcut orice în afară de ce am vrut eu: a pus senzori de gaz, camere de supraveghere, a schimbat interfoanele, cheile de pe la uşi, pe care le-am plătit noi, dar nu a izolat termic blocul, ce mă interesa pe mine. Acuma, iar mă aştept să se... golănească, să se porcăiască vecinii pe aici, pe la şedinţe. Dar cel mai tare mă tem să nu dăm peste cineva mai rău, că am experienţă.

Am avut un administrator la Focşani care a fugit cu toţi banii de întreţinere de pe o iarnă întreagă de la 19 blocuri. Deci, nu 19 apartamente, nu 19 scări. Nu. 19 blocuri. A fugit cu ei şi cu amanta. Cum, mă, amanta? Eu asta m-am întrebat. El, neprezentând niciun fel de simptom de bărbat atractiv. Dar, eh, s-a dovedit încă o dată că banii au o putere şi uneori o voinţă a lor. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu acest cuplu amoros până la urmă. Care am înţeles că a lăsat nişte soţi şi nişte copii în urmă.

Cert este că la sfârşitul iernii ne-am trezit toţi cu datorii la întreţinere, deşi eu eram la zi. A venit compania de utilităţi publice şi a zis:

-Hai, banii.

-Păi, noi am plătit, uitaţi chitanţa.

-Nu ştim, voi v-aţi plătit între voi, dar banii nu au ajuns la noi. Daţi-vă în judecată între voi, rezolvaţi-vă problema, noi vrem banii. Vreţi apă?

Sunt sigur că dacă stătea un director de la ei în cartier la mine nu s-ar fi pus problema aşa. Dar se pare că nu stătea. Drept urmare, a trebuit să plătim toţi din nou întreţinerea pe iarna întreagă, iar banii pierduţi nu am reuşit să-i recuperăm niciodată. Sper să nu mă trezesc din nou într-o situaţie din asta, că ştiu cum e şi nu e plăcut.