Intrebare simpla

Voi ce i-ati face "skaterului" asta?

/

Ce s-a mai intamplat azi

6 august 1927

Se naste Andrew Warhola, pe numele lui de scena Andy Warhol, dar pe noi ne intereseaza asta cam cat ii intereseaza pe americani Targu Jiul lui Brancusi, "artist american de origine franceza". Despre ce au insemnat astia doi in arta contemporana nici n-are rost sa incep sa vorbesc, dar mi-a placut o reactie la ce facea Warhol.

Scum manifesto se intituleaza respectiva chestie si se vrea un urlet la adresa misoginismului si a paternalismului din arta. "Every man, deep down, knows he's a worthless piece of shit. ... The male has a negative Midas Touch -- everything he touches turns to shit. " Si alte considerente din astea inalte. Autoarea lui, o dementa, se hotaraste sa-l execute pe Warhol si aproape reuseste. Lumea moderna s-a tampit cu totul, daca ma intrebati pe mine.


Nu in ultimul rand, pe 6 August 1945, cetatenii din Hirosima fac cunostinta cu cea mai noua expresie a progresului stiintific. 45.000 dintre ei pe loc, inca vreo 200.000 mai tarziu. Vad ca nu vrea nimeni sa castige radioul ala. Treaba voastra. O sa revin cu o poza, sa vedeti ce tare e si sa nu ziceti ca va minţesc.

Incarc brichete

Asta as scrie pe poarta la becali, la boureanu, la marinescu, la zdreanta aia cu care se uda el, la badea, gadea, ciutacu, cretuleasca, omoloaga ei de la antena 3, am uitat cum o cheama, oricum, o isterica penala. Bai, astia nu-s buni de nimic. Numai de scandal. Nu v-ati saturat de ei? De ce sunt ei buni? Imi poate explica cineva? Ce-am castigat noi de pe urma lor??? Cu ce ma ajuta pe mine faptul ca dan diaconescu exista? Ca o sa faca o emisiune despre mine dupa ce dispar eu ca prostul beat cu masina intr-o prapastie? Cu ce va ajuta pe voi? De ce mortii mamii lor avem nevoie de ei???

Baaaa, suntem inconjurati de oameni inutili. Mai grav, ei ne agreseaza zi de zi la televizor, in fata blocului, peste tot!!! Eu am unu’ in fata blocului la mine (cat o mai fi, de la 1 octombrie ma mut, daca stiti chirii misto, ziceti), are cioc, da’ in rest se imbraca in femeie adventista de ziua a 7-a, cu batic, cu tot ce trebuie. Da' macar ala nu ma agreseaza cu parerile lui. Gata. M-am hotarat. Cine-mi zice cel mai misto despre omul de care ar scapa din viata lui fara regrete la el pe blog cu pingback sau in comentarii primeste cado’ un radio (da, stiu, nu se mai poarta, dar asta e misto si e nu stiu cate milioane) portabil.

Răzbel

4 august 1964



Incidentul inscenat din Golful Tonkin, care i-a facut pe americani sa intre sa incerce sa rezolve ce n-a fost in stare Legiunea Straina: "sa apere Vietnamul de comunisti". A, si sa dea cu napalm peste niste copii si-asa mai departe. Imi pare rau ca atunci cand am scris ca sunt pro sau contra niste chestii tocmai razboiul mi-a scapat. In fine, o multime de morti de toate felurile, masacre inutile gen My Lai...

Chestia cea mai importanta la razboiul asta a fost transmisia televizata, care, incet, incet a inceput sa darame un mit. Mai ales pentru aia care aveau impresia ca razboiul e o chestie la care te plimbi, tragi cu pusca, fuţi asiatice, defilezi, lălăi cantece patriotice, arati bine si cand te plictisesti sau ti-e lene, te duci acasa sa te culci. Special pentru fanii razboaielor civile. Asa am inceput sa vedem cu totii, in direct, adevarata fata a razboiului. Si tot nu ne-am saturat.

Macarena

3 august 1996

Zi de naiva amintire, care avea sa lase urme adanci si dureroase pentru multi copii cu parinti tampiti. Los del Rio ajung la locul I in topuri cu Macarena.

iLove sau lov-e, cum vreţi voi

Bă, ştiu, îi fac concurenţă lu’ Margareta, asta e.

Deci, cum eram io neatent, acoloşa, m-am uitat la Wall-e sau cum s-o fi scriind. M-am plictisit grav în seara aia, da’ m-a lovit exact când mă întorceam pe jos acuma, prin căldură, de la un filleto di vitello al’ peppe verde cu 2 beri şi un limoncello (nu pe banii mei, v-am zis că n-am, pe banii unei firme de consultanţă, am uitat cum îi cheamă). Şi cum mă deplasam io aşa agale şi mă scremeam să-mi amintesc o idee pe care o uitasem la masă din cauza unui scandal, mi-a venit: BĂĂĂĂI, CÂTA ALEGORIA, NENEIEEEE!!!


Deci, fiţi atenţi, că nici io n-am înţeles din prima de ce mă uit ca prostu’ la o poveste de dragoste cu roboţi. Bă, ăla nu-i desen animat, e scuza animată în genunchi a unui scenarist terminat pentru femeia lui. E un „yes, we can”. E apologia încă unui vis tembeloid american atât de clişeizat încât îmi aduc aminte de toate datoriile şi-aş prefera să fiu pe veceu de fiecare dată când mai văd vreo reîncarnare de-a lui: povestea de dragoste imposibilă între bărbatul cioban, grobian, fără vise mari, care-ar iubi şi el ceva, acolo, daca s-ar găsi, şi femeia modernă, sofisticată, inteligentă, puternică, dar sensibilă, cum ar spune nişte prieteni de-ai mei „out of his league”. Bulşit.

Al treilea „deci”: n-am văzut atâtea clişee într-un film de la Independence Day încoace. Scenariu tipic de holiud în care binili înfrânge, o târlă de motivele clasice americane, la care se adaugă spaime din astea moderne, gen obezitate, sedentarism, poluţie – pardon, poluaţiune, nu, poluare, aşa, alienare şi cam atât am prins eu, că băusem nişte beri. Mă, io am înţeles că e desen animat. Păi trebuia să-l facă cu animal-e, nu ştiu. Gen, o capră şi un porc. Sau un om şi-o vacă. Dup-aia puteau face şi varianta porno, cu omu’ care punea vaca să stea capră.

Oricum, toate ca toate, aş putea să cred până şi că lu’ maicăl îi plăceau femeile, da’ nu-mi vindeţi povestea aia cu bărbatu’ retard şi femeia complexă. Hai să fim serioşi. Aia nu există decât pe Dorobanţi. Da’ măcar ăia au bani.