Bricheta

Mi-am luat o brichetă de la magazin. O folosesc cât o folosesc, după care se termină gazul. Termin chibriturile şi procrastinarea şi mă duc să o achiziţionez pe sora ei neagră, că jos (nu jos la cineva, jos la magazin) toate brichetele arată la fel: sunt negre. O folosesc fix o zi. A doua zi, duc gunoiul la tomberon, mă întorc în casă, dau să-mi aprind o ţigară, dar realizez că inevitabilul se produsese: am aruncat la gunoi bricheta nouă şi am păstrat-o pe aia goală.

Un pic frustrant, aşa. Să fie neagră şi  goală şi să nu ai ce să faci cu ea. Zic eeei, ia stai aşa. Mă duc când chiar aveam chef de o ţigară şi îmi iau altă brichetă de la alt magazin. Verde, ca să o recunosc. Am pierdut-o a doua zi. Am spus băi, nu se poate. Am mai mult ghinion la brichete decât la femei. Zic eh, mă resemnez şi mă duc să iau altă brichetă. Galbenă. După o zi, ce să vezi. Am găsit bricheta verde. Şi nu oriunde. Într-un buzunar de blugi, doar că nu în cel în care o ţineam eu de obicei. Puterea obişnuinţei. Dar ştiu că există o singură soluţie să nu mă mai enervez cu brichetele: să mă las de fumat.