miercuri, 13 martie 2019

Viorica

Bunică-mea avea o vacă Viorica. Viorica o chema pe vacă, nu pe bunică-mea. Holstein, şmecheră, altfel. De firmă, cum ar veni. Ca o dovadă că uneori şi vacile Viorica au o voinţă a lor, într-o zi vaca Viorica a plecat cu tot cu pripon şi s-a înfipt în primul gard de sârmă ghimpată. S-a încurcat atât de tare şi şi-a sfâşiat ugerul atăt de rău încât nimeni nu a mai putut face cu ea nimic altceva decât ciorbă. Ciudat, cumva, viţica ei, prezentă acolo, nu a urmat-o în gard şi a trăit mult timp, tratată cu respect şi făcând ce au de făcut vacile. Morala: fiţi viţei sau viţici, dar nu vă luaţi după vaci ca Viorica.

Niciun comentariu: