Banul, adevărul şi libertatea

Dragi bucureşteni, cât mai am voie să vorbesc (şi când zic cât, mă refer şi la timp, şi la volum), am câteva remarci de făcut. Am mai zis eu câte una-alta din când în când, dar m-am gândit să pun mai multe cap la cap. Să le luăm pe rând. Primări(ţ)a nu face centura, că nu e centuristă. Nu, centura Bucureşti o face guvernul, de parcă ar fi centura României. Primăria face trotuarul şi bordura, că alea sunt mai imporante, dar numai pe arterele principale, pe unde treci în viteză cu antemergător, să vadă musafirii, nu şi pe la săracii ăia care nu stau la bulevard şi care sunt liberi să se împiedice pe trotuare nereparate de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Vă mai amintiţi vremea aia când puteai plăti călătoria şi la metrou, şi la RATB cu acelaşi card? Ăla verde, da. Ei, ştim cu toţii că de ani de zile nu se mai poate, că metroul a trecut şi el la guvernul României de pe vremea lui Oprescu, pentru că, vorba aia, nu e metroul Bucureşti, e metroul Bucureşti-Baia Mare. Asta, când el nu e nici măcar metroul Bucureşti-Otopeni, cum trebuia să fie. Se va face linia aia de tren până la aeroport, nici aia la timp, noroc că ne-a salvat pandemia şi s-au amânat toate, că iar ne făceam de râs peste tot în Europa. Nu e vorba de guvernul "meu" aici, e vorba despre toate guvernele de cel puţin 15 ani încoace, indiferent cum s-au chemat şi ale cui au fost.

La metroul Drumu Taberei trudesc ăia de 11 ani, de zici că-i ocnă şi nu-i mai scot niciodată de acolo, de zici că i-au pus să îl sape cu linguriţa. Dar hei, ce frumos e să dai vina pe alţii să te speli pe mâni! Cu apă rece, bineînţeles. Iar dacă nu-ţi convine că nu ai apă caldă, eşti liber oricând să te dai cu capul de nervi de bordurile alea noi, e gratis. Şi să înjuri guvernul, că şi apa caldă din Bucureşti tot a guvernului e. Practic, primăria Bucureşti s-a lăsat de administrat cel mai mare sat din ţară şi acum are alte preocupări, face business. Deschide firme. Am vorbit cu atâţia patroni în viaţa mea încât le-am pierdut numărul de mult. Unul nu mi-a spus vreodată că a dat drumul la o afacere doar ca să dea de muncă altora şi el să iasă pe pierdere. Dar există o explicaţie. Abia acum o să începem să ne distrăm.

Deci, s-a stabilit, guvernul face metrou, căi ferate, centuri, sau măcar se preface că le face în oraşul ăsta, de parcă numai Bucureştiul ar exista în ţara asta. Şi atunci, ce face primăria în afară de pus borduri şi plantat boscheţi şi înfiinţat firme? Poduri, frate. Poduri şi pasaje cât cuprinde şi cât mai încet cu putinţă. Voi aţi observat că îmbătrîneşti cu zile în maşină în trafic (în subiectul ăsta nici nu mai intru) până vezi câte o megastructură din asta terminată? La urmă arată frumos, dar şi mai frumos arată nişte conturi din străinătate. Pentru că da, time is money. Banii au nevoie de timp, până se umflă preţul la lucrări, până îi speli şi pe ei, până etc. Am auzit de cel puţin un caz de pod din ăsta grandios de pe urma căruia 100.000.000 euro s-au evaporat, că în loc să coste 60 milioane, a ajuns la 160.

Dar pot să vă promit ceva. La un moment dat, nu ştiu exact când, se vor afla şi adevărul, şi vinovaţii, şi dovezile, şi unde sunt banii şi, sper eu, vom fi liberi să găsim nişte factori de decizie măcar un pic mai breji care să se ocupe mai bine de ei decât ăştia de până acum. Ştiţi, banul, adevărul şi libertatea au toate trei ceva în comun: au o voinţă proprie. Banul vrea să hoinărească, adevărul vrea să fie aflat, iar libertatea pur şi simplu vrea să existe. Din păcate, când ne-om trezi noi cu toate astea trei la un loc, s-ar putea să n-avem idee ce să facem cu ele. Eu, cel puţin, sămoreu dacă am aşteptări prea optimiste prin prisma asta. Banii, când or apărea, probabil o să ne certăm pe ei, libertatea pare că oricum n-am ştiut niciodată să o folosim, iar în vremurile astea, nici pe adevăr nu-l mai crede aproape nimeni.