Tweet. Caracter.

Și ca să recunoști c-ai fost prost tot caracter trebuie.

Constatare

N-am putut sa nu observ cum comunismul, pe unde a fost el, a avut nevoie si de-o dictatura sanatoasa ca sa poata sta-n picioare. Asta am descoperit intr-o noapte, intr-o discutie acompaniata de niste beri. Despre alte dictaturi vom mai vorbi, fiti siguri. Da' asta cu comunismul - chiar asta de la noi - a fost simpatica.

Ce-o fi fost in mintea lu' ceausescu? Eu, in locul lui, ii omoram pe toti la revolutie. Punct. Dar, probabil, eu stiu ceva ce el nu stia. In dictaturile celelalte pe care le stiu, toata lumea e nemultumita, dar nimeni nu zice nimic. Cum a putut sa fie atat de prost?

Ma uitam prin imagini la proces la el si la nevasta-sa ce nedumeriti erau. Ei chiar crezusera ca romanii pusesera botul la comunism. Si ca ii dadea recunostinta afara din casa, din casa aia cu frig, intuneric si frica. Si tocmai noi, romanii, monumente de cinism si lichelism. Mare tampit. Gresit popor si-a ales.

Noi, sa credem in ceva? Ma face sa rad chestia asta. Nu ma luati cu dumnezeu. Lumea crede in biserica, nu-n dumnezeu, asta zic sondajele, certati-va cu ele, nu cu mine. Si oricum asta e exemplul clasic de "safe bet", stim de la Descartes si ne-a explicat foarte clar cum functioneaza si la romani un nene inca din 1906.

Plouaţi

N-am inteles multa vreme de ce Pacino si DeNiro sunt sau par asa afectati. Bosumflaţi, serioşi sau plouaţi in cur, cum imi place mie sa le mai zic oamenilor care par atat de preocupati de ceva tot timpul si au faţa aia de parca asteapta o clisma si nu stiu despre ea decat ca e o chestie care se face in cur. Dar dupa un timp, m-am prins. M-au ajutat si niste actori celebri, si niste cunoscuti de-ai mei si nu in ultimul rand, creierul pe care mi l-a dat statul, carora tin sa le multumesc pe aceasta cale.

Inainte de Dog Day Afternoon, intr-o noapte neagra, pe Al Pacino si pe niste prieteni de-ai lui i-a oprit politia, care nu intelegea la ce ti-ar trebui masti de schi si pistoale vara, noaptea, in mijlocul orasului. El n-a patit mare lucru, asta pentru ca, probabil, invatase mai bine ca altii valoarea tacerii. Dar tacerea nu e numai atat. Desi se zice ca e mai bine sa taci si sa pari prost decat sa vorbesti si sa confirmi, pentru multi, tacerea, preocuparea a fost insasi cheia succesului in viata.

Aerul serios vinde. Iar lumea cumpara. Si nu in modul ala frivol, penibil, gen poze cu celebritati feminine care sunt cunoscute ca artiste, desi toata lumea le recunoaste, de fapt, drept bune de pula. Si nici ca Robingo. Stiu o gramada de lume privita cu admiratie doar pentru maniera eleganta in care ea tace si se uita in scarba la ceilalti, la modul "tu ce sa-mi sugi pula vrei si de ce ma disturbi din meditatia mea cu influente transcedentale prin care vreau sa descopar scopul intelegerii, lucru care va va ajuta pe voi, labagii muritori, sa va perpetuati specia patetica si penala?" Iar ei, de fapt, sunt praf pe dinauntru. Sunt goi. Dar na, e si asta o metoda sa pari tare. Una buna, se pare.