Romania cui?

Am citit si eu "manifestul generatiei Facebook". In fine, un apel, cum ar veni, sa construim o alternativa la actuala clasa politica. Din insii care s-au scolit ori s-au remarcat in strainatate. Dar de ce oare, fiind un ins scolit si remarcat afara, nu ma simt reprezentat de oamenii pe care-i propune respectiva patroana atat de ocupata de biznisul ei incat are timp sa scrie discursuri kilometrice patriotarde si nerealiste pe site-uri de agatat?

In primul rand, pentru ca la noi in tara, politicienii sunt o problema, dar nu sunt PROBLEMA. Problema suntem noi, masa amorfa decerebrata si cu modele de cacat. Nu avem nevoie de un alt partid, avem nevoie sa dispara oamenii de cacat din clasa politica. Si daca nici cu votul uninominal nu reusim, e clar ca e ceva in neregula cu noi, nu cu ei. Apoi, daca ma uit la oamenii pe care-i considera autoarea modele... ia: Damian Draghici. Pai ala-i muzician. De ce nu Benone Sinulescu? Sau Florin Chilian. Camelia Sucu. Cea mai bogata femeie din Romania. Cu mentiunea ca a ajuns asa prin divort. Floriana Jucan??? Sa mor eu??? Pai aia-i doar o Laura Andresan care a ramas in presa. Monica Tatoiu mai lipsea din lista asta, frate.

Nu in ultimul rand, noi avem nevoie disperata de o societate civila in adevaratul sens al cuvantului. Dar lucrul asta nu e posibil fara o presa normala la cap. Cat timp presa il intreaba pe Becali ce parere are despre ceva, si nu pe Plesu sau pe Patapievici, n-avem nicio sansa. Altfel, mie mi se pare ca orice tentativa sa schimbi ceva nu inseamna altceva decat faptul ca habar n-ai in ce Romanie traiesti. Pe noi nu trebuie in secunda asta sa ne conduca altcineva, in niciun caz doar o alta gasca de cunostinte si modele de-ale cuiva pe care l-am cunoscut pe net. Avem nevoie sa ne invete niste oameni cum sa votam, cum sa gandim si cum sa ne purtam. Si dupa ce ne schimbam noi, putem sa emitem si pretentii.