Cum

- Și spune, dragă, cum l-ai cucerit pe soțul tău?
- Eeee, dragă, e poveste lungă, nu e așa simplu, mai citește și tu un Cosmopolitan, ceva. Deci, stai să-ți spun bla bla bla pedichiură bla bla bla mască de față cu bla bla bla enghinal!  bla bla bla în club bla bla bla și i-am spus și bla bla bla Zara bla bla bla și-am simțit bla bla bla (două ore mai târziu) și uite-așa a fost povestea noastră de dragoste.

- Ia zi, mă, Marcele, tu cum te-ai combinat cu nevastă-ta?
- Nu știu, poveste foarte lungă, merge până la Ștefan cel Mare, băga-mi-aș pula în el, că el a inventat vinul de Cotnari!!!

Hopa!

N-am bani style!

De sfârșitvl lvmii

Scrisoarea mucenicului Cristeanie Tomitanul către românieni

Iubiți credincioși,

cu o zi înaintea Praznicului Sf. Apocalipsa și a cuv. Armaghedon, Genocid, Holocaust, Cataclism, Pandemie, Extincție și Potop, vă împărtășesc și gândurile mele. Știu, predica-v-oi ca Moise-n pustiu, că nimeni nu-i profet în țara lui, mai ales dacă țara lui preferă să nu creadă ce-i spun ghicitorii săi  în stele sau pe duhovnicii ei, pe care-i plătește așa de bine, ci să-i creadă pe niște idolatri de mai demult, care ziceau că avem calendar doar până în 2012, dar numai dacă sacrificăm ritualic câteva mii de nevinovați odată la câțiva ani.

Așadar, dragi enoriași, Apocalipsa e deja printre noi. I-am calculat și data de început pe stil nou: 9 decembrie 2012. Nu, nu mă înțelegeți greșit, nu contest ce-a hotărât norodul, dar semnele sunt clare: aveți Plumb la Mediu și un nazist la Marile Proiecte ale Țării. Mai lipsește o cometă. Dar putem să sunăm un credincios sinistrat prin Botoșani și, dacă mai are baterie la telefon, ne spune el care-i al treilea semn și ce culoare are. Iar Satana-i tot la Cotroceni. Iubiți mireni, Apocalipsa e aici. Doar că s-ar putea să-l prindă FMI-ul pe Ponta că a copiat de undeva programul și să nu ne mai dea bani s-o facem, sau s-o amânăm pe-a noastră până după 2014, că nu ne lasă Băsescu ăsta.

P.S.: De fapt, eu vroiam să vă arăt niște hand-made-uri mișto, dar singurele 4 aparate foto pe care le pot foloi sunt așa: unul la Alba Iulia și celelalte 3 la birou. Așa că făceam și eu conversație, să treacă timpul. Așa că

... va urma.

Bon(us)

Stimați conțărani din Drumu Taberei, felicitări! Sunteți reprezentați în Parlament de Gigi Becali. În Comisia Juridică!!! Bine că nu alege poporul președintele Academiei Române. Oricum, cu animalul ăsta politic acolo, circul e asigurat. Să vedem pe cine găsiți să se ocupe cu pânea. În rest, eu mă duc acuma să-mi caut diploma de licență de la Facultatea de Drept și s-o transform în cornete de semințe. A, și să am o discuție și cu mama, că ea mă amenința că dacă nu-mi place cartea mă trimite la oi...

Din proverbe

E o vorba in engleza, cica don't judge a book by its covers. Acuma, hai sa facem un experiment. Inchide o secunda ochii, gandeste-te la toti dusmanii tai si la ce le-ai face daca i-ai prinde. Gata? Acum, gandeste-te cam cati ani de puscarie ai merita pentru asta. Daca nu stii legislatia, te ajut eu. Bun, acum, ca ne-am lamurit ca suntem toti niste potentiali criminali, sa ne uitam un pic in jur: da, marea noastra majoritate citeste sau scrie textul asta de pe un calculator si un telefon, de pe acasa sau de pe la serviciu. Cu exceptia bloggerului Adrian Nastase.

Cam asta-i diferenta dintre ce credem si ce facem. In acelasi timp, daca stai sa te gandesti, totul devine si mai pervers. Tu, potential delincvent, stai de multe ori si-i tratezi p-aia din jurul tau ca pe niste potentiali criminali, pazindu-te, ferindu-te, fiind tot timpul atent la ei, ca stii tu de ce sunt in stare. Pai, e corect? Pai, nu e corect. Pana n-o comiti, ar trebui sa fii tratat non-stop ca un nevinovat. Da' ia intrebati voi un tigan pe strada cam cat de nevinovat e el considerat de catre cei din jur in viata lui, asa, in general, si de cate ori pe zi.

A mai fost un tip care, daca ar fi ramas la ocupatia lui de baza, pictura, ar fi murit de foame artist neinteles printr-un colt de Europa. La un moment dat, a scris si o carte. Nimic deosebit nici pana aici, mai sunt o gramada de pictori netalentati care scriu carti si primul exemplu care-mi vine in minte e Octavian Paler. Numai ca tipul de mai devreme, unu Schicklgruber, neluat in serios de nimeni, desi el spusese cu subiect si predicat ce vrea s faca, a inceput, la un moment dat, sa puna in aplicare cartea lui, care se numea simplu - Mein Kampf. Cine-a mai fost pe la scoala stie ce s-a intamplat mai departe.

Acuma, nici nu mai stii. Judeci un om dupa ce crezi tu despre el c-a facut pana atunci sau dupa ce crezi tu ca-i in stare sa faca? Parerea mea: din pacate pentru multa lume care gandeste cam cum am scris eu in propozitia trecuta, ambele intrebari sunt gresite. Singurul lucru dupa care poti judeca un om sunt dovezile palpabile despre ce-a facut pana-n momentul cand il judeci. Da, meci pierdut, cat ne place de mult sa facem pe dumnezeu si sa credem ca stim ce urmeaza, e aproape imposibil sa ghicesti viitorul cuiva cu mintea ta. Dar fiti siguri ca multi dintre aia care vor sa faca rau (nu voi, desigur) la un moment dat vor incerca.

De ce rămân unele

Trei muieri de succes cu proiecte românești de mare angajament de care eu n-am auzit în viața mea de ziarist erau invitate zilele trecute la rtv sau realitatea sau antena sau, oricum, un căcat din ăsta. Întrebate de ce n-au ales altă țară, toate trei s-au întrecut în răspunsuri inepte. Dumnezeu ne-a făcut români, nu-ți poți renega mama, trebuie să fim recunoscători celor care au murit la revoluție și, nu în ultimul rând, un citat din Mahatma Ghandi irelevant și de-a dreptul zburdalnic mintal. Mda. Ne împărțim, încet, în mișei și în nebuni.

O blondă cu doi negri

Dimineața, pe la prânz...

- Un borș de cartofi, vă rog.
- Aici sau la pachet?
- Intravenos, dacă se poate...

Iar n-ați fost pregătiți

Ca în fiecare an, autoritățile au fost surprinse nepregătite de iarnă, iar cetățenii au fost surprinși nepregătiți de măririle de taxe și impozite. Na poftim. Eu zic să se bucure lumea până nu încep micșorările. De salarii, pensii și personal. Că angajările s-au blocat deja. În stilul ăsta, în 6 luni nu mai recunoaște nimeni c-a votat cu usl. "Cu hoții ăia??? Eu??? Ce-ai, frate, ești prost? Doar mă știi pe mine. Om de dreapta, ce dracului. Pedelist toată viața. Aș fi votat cu pnl, da' i-a nenorocit bou' ăla de crin, care vrea să ne vândă la ruși și cu securiștii lui. Jos!!!"

Tweet

De sezon: și puradeii spammeri din tramvai și-au ales în repertoriu tot colinde din inima Ardealului. Ler, mânca-ți-aș!

Păcat

Păcat de vremea asta. Era drăguț dacă azi mă plimbam prin Vrancea sau Teleorman cu niște prieteni, încet, cu o mașină cu numere de București, să creadă hoții ăia că suntem de pe la DNA.

Pe

La televizor, toate-s pe în ultima vreme. Certurile sunt pe raport, discuțiile sunt pe acord, ieri la rtv era scandal pe copilul substantivului comun elodia. A ajuns. săracu, ring de box. Nimic la televizor nu mai e pentru, despre, în privința. Eu știu că-i mișto să faci o labă pe Jenna Jameson, dar limba română n-are nicio vină, săraca. Totuși, am descoperit un lucru pozitiv: deci, acolo au migrat toți pe ăia din pe care.

O revistă pentru eternitate

9 lei

- Trei legături de pătrunjel și un kil de roșii, vă rog.
- 9 lei. Îți pun 4 de pătrunjel și unu de roșii, să fie 10?
- Nu.
- Îți pun 3 de pătrunjel și roșii de 7, să fie 10?
- Nu.
Dacă privirile puteau să ucidă, eram de juma' de oră răstignit cu capu-n jos, ca Sfântul Apostol Andrei. Și eu, și prietenul meu, Lupul Alb. De Pavel Coruț.
- Păi, de ce?
-????
-????
- Că nu vreau eu. M-am săturat să mi se strice-n frigider chestiile de-un leu luate în plus.
- Păi, da, mamaie, un leu de la mine, un leu de colo, mai faci o economie, mai faci o cutare...
În capul meu rula o bandă. "Mai faci o economie, eu sunt o mahalagioaică din București care n-a văzut în viața ei o roșie crescând, dar m-au ales ăștia să vând eu în piață, că am fața de țărancă, mai țărancă decât țiganii de la care cumpărăm noi marfa. Sunt din București din tată-n fiu. Bine, m-am născut în comuna Militari, care a devenit cartierul Militari când ne-a mutat Ceaușescu la bloc, mânca-i-aș pula lui, că ne-a scos din cocioabe și ne-a băgat la 3 camere în 50 de metri pătrați, s-avem ce vinde cu 120.000 de euro la proștii ăștia care vin la facultate din Moldova și rămân aici și fac mizerie și ne iau locurile de muncă. Marcel are liceul și e dăcât barman, păi, e posibil??? Revenind. Deci, io sunt o bucureșteancă, că m-am născut la țară, dar n-am cultivat nimic, niciodată. Totuși, îmi e dor câteodată de căsuța mea. Când mă uit la câinii vagabonzi, parcă îi recunosc p-ăia de i-am lăsat noi de izbeliște pă străzi când ne-am mutat la bloc."
*Ca să nu vă obosiți voi căutând morala paragrafului de mai sus sau să mă înjurați că sunt frustrat că nu-s din București, vă ajut eu: așa se aude când vorbești despre un om fără să-l cunoști.
**Era, totuși, ceva la ea care m-a făcut să mă gândesc că monologul de mai sus e perfect posibil în cazul mamaiei respective.
- ... până la urmă, un leu e o pâine, mamaie.
20 de metri mai încolo:
- Bună seara, o cutie de Dicarbocalm, vă rog.
- Bună seara. 9 lei.

Oengeul

-          Deci, cum, în București sunt doar patru hingheri la atâția câini vagabonzi?

-          Da!

-          Jesus! Păi, hai să facem ceva, hai să punem mâna...

-          Să punem mâna unde?

-          Păi, să facem un oengeu, ceva, să ne prezentăm noi, voluntari, să ajutăm...

-          Păi și ce să facem noi cu câinii?

-          Nu știu, îi ducem unde vedem cu ochii, eu m-am săturat de ei!

-          Păi, să-i trimitem în cosmos, zic. Nu știi concursul ăla de trimis nave cu echipaj în spațiu? Poate reușim noi. Ne dau ăia și premiu. Cred c-am putea face un oengeu, am lua și bani, probabil fonduri de la București și cu siguranță donații de la bucureșteni, dacă îi anunțăm că le facem câinii cosmonauți. Iar pentru trimis țigani în spațiu cred că ne dau ăia și fonduri europene!

Tweet

Ieri a trebuit sa discut timp indelungat si sa trec niste hartii din mana in mana intr-un Altex cu un vanzator cu cate un herpes imens pe fiecare buza. N-am icter inca. Dar, la salbaticia capitalismului romanesc, m-astept in curand sa stau de vorba la magazin cu cineva cu lepră.

P.S.: De fapt, daca as fi patron sau meneger roman, as considera un angajat cu lepra un avantaj competitiv - poti sa-l pui sa munceasca in mai multe schimburi, pe mai multe raioane... Ce daca mor clientii, vin altii.

Inca o dilema

Si e una complicata, uite, m-a tinut ocupat de n-am mai scris de luni de zile. "Deci" am un amic care sta cam prost cu femeile. Bine, aici s-ar putea intelege orice, doar stim cat de creative sunt femeile cand vine vorba de metode noi sa te faca sa te dai cu capu' de pereti. Sa precizam, zic: problema lui e ca femeile lui nu prea exista. Stiu, unii s-ar putea bucura pentru el acuma, da' pe el il cam apasa. De fapt, ce zic eu aici apasa, cam urla frustrarea-n el. Aparent, e greu de inteles de ce, cand te gandesti ca are niste campionate de arte martiale castigate, niste bani, niste masini, niste case, niste 2 facultati terminate si niste 28 de ani.

Multi l-ar invidia. Uneori, chiar si eu il invidiez, na, dar mai mult din mimetism, ca nici eu nu stiu de ce ma invidiaza cateodata pe mine. Prieteneste, asa. Asa-i viata. Toti ne invidiem unii pe altii, chiar si nejustificat. Aia mai bogati te invidiaza ca n-ai atatea pe cap, aia mai frumosi te invidiaza ca esti mai destept ca ei, aia mai destepti te invidiaza ca esti mai norocos si tot asa. In general, ne cam ofticam pe imaginea aia din capul nostru despre viata misto pe care o au ailalti, fara sa stim detalii, schelete din dulap, compromisuri, dedesupturi, frustrari, minciuni, frici, dosare penale si ce mai au ei in cârcă.

Problema lui e ca n-are femei de ceva timp, zice el. Eu zic ca problema lui e ca se poarta ca un om care n-a mai avut femei de ceva timp. Ca devine un frustrat si jumatate. *Atentie, am doi amici care se poarta ca niste oameni care n-au mai avut femei de ceva timp, postarea asta-i despre ala care n-are masini si case si facultati si 28 de ani, da? Sa ne intelegem. Asa. Si deja a inceput sa stea cam prost cu nervii. Acuma, stim cu totii ce l-ar calma, o muie de calitate, respectiv. Dar e mai greu s-o obtii cand devii un tip conflictual si un irascibil si jumatate.

Rabdare, ar zice altii. Io-s de parere ca poti sa ai toata rabdarea din lume, daca nu iesi din casa macar pe net, tot nefe ramai. Problema mea e ca nu stiu daca sa-i spun asta sau nu, ca nu stiu, la ce fel sunt femeile in ziua de azi, daca-i fac un bine sau un rau.

Terminatul

Umblu mai des sau mai rar printr-un anturaj de ardelence. Fete de oras, sa ne intelegem. Intotdeauna m-a distrat atitudinea lor fata de grasime. La ele, grasimea-i ceva asa, trecator prin viata, uneori o ai, uneori nu o ai, da' na, e mai bine s-o ai, ca sa fii sigur. Mananca ce vor, cat vor etc. Ca sa nu mai zic ca stiti cum e mancarea ardeleneasca. Lipsa asta de complexe combinata cu faptul ca in ciuda acestui slogan nu-s nasoale la hoit deloc, ba sunt chiar slabe cateodata, te pun pe ganduri. Te uiti la unii cum fac foamea si altii care baga-n ei ce vor si toti arata la fel si nu mai intelegi nimic. Are rost sa tii cura, n-are?

Si plec uimit la Focsani la bunica-mea unde sa fii gras devine obligatoriu, ca-n bancul ala cu homosexualitudinea. De la usa stiu ce-am sa discut dupa ce intru. Am incercat sa-i explic de 100 de ori ca ma simt bine asa cum sunt (sa m-apuc sa-i spun ca nu-i sanatos sa fii gras nici n-are rost, ea a trait mai mult, stie mai bine). Am renuntat. Stau si ma pregatesc pentru urmatorul moment, cand o sa discutam de ce nu mananc eu tot. La fiecare masa, ma ridic prea devreme, daca o intrebi pe ea. Vrea ea sa mananci tot, nu conteaza ca borasti dup-aia. Parca discut despre futut cu bunica-mea. Intotdeauna ma intreaba de ce termin repede. 

Tweet

Daca n-ai pe cineva pe care sa suni sa apara in jumatate de ora sa te satisfaca, inseamna ca nici pentru nevasta-ta nu esti un armasar.

Coborârea

Era atât de cald în 41 încât simțeam cum mă gâdilau picăturile de transpirație care cadeau de pe pieptu-mi fost atletic pe undeva spre cureaua de la blugi. Puține chestii îmi sunt mai antipatice ca asta. Poate doar aglomerația din tramvai - și aveam parte și de din aia din plin. Doar doar vreun nespălat mai lipsea, dar numai pentru scurt timp. O stație i-a trebuit să ne omoare pe toți olfactiv, cel puțin. Și nici n-aveam cum să ne ferim. Puțea moșul ăla de ziceai că tocmai și-a scos un gips pe care în purtase vreo 3 ani. Ne uitam toți disperați unii la alții și parcă mai toate privirile urlau tăcut NU, NU PUT EU!!!

Îmi doream să nu fi avut nasul ăsta coroiat, vroiam să mă fi născut cu trompă, să pot respira direct pe geam. Nici nu-mi mai păsa de gagica bună din dreapta, acum deja devenisem gerontifil și încercam să mă îndes cât mai tare în baba din spate să mai scap un pic de damf. Oricum, dacă-n secunda aia aveam de ales între văzut o pizdă de babă și petrecut o oră în același spațiu cu ăla, deschideam repede un pornhub și scriam la căutare, resemnat, 65+. La prima stație, m-am uitat la el la modul "coborâți?" cu cea mai rea privire pe care o aveam la mine. A coborât. Am întors privirea.  Gagica bună se uita la mine de parcă-mi spunea "co-borâm?".

Economie

Am incercat zilele astea sa ies mai putin. Nu de altceva, da' mai multe seri la rand de baut beri pana tarziu nu-s chiar sanatoase. Asa ca am stat acasa. Unde am baut si mai mult. In oras, de bine, de rau, bei sincron cu lumea de la masa si, pana la urma, bei mai putin. Acasa n-ai cu cine sa te compari, domnule. Patesti ca si cu tigarile, incepi sa le sudezi. Asa ca 4, 5 beri in oras inseamna vreo 8, 10 acasa. Nu bun. Nu de alta, da' stau acasa si dau faliment. In stilul asta, o s-ajung sa ma duc sa ma imbat in oras ca sa fac economie.

Tuci

Iubesc tuciurile. Atentie, tuciurile, nu tuciuriile, da? E adevarat, cu tuciurile nu poti sa faci sex, da' nici ce iese din tuciurii nu-i bun de mancare. Ma rog, daca nu esti canibal. Oricum, n-am nimic cu tuciuriile, zic doar ca satisfactii mai mari decat ce-ti da ce iese din tuci nu poti, intr-adevar, decat sa compari cu niste chestii gen sex (chiar si cu tuciurii, intrebati blondele), alcool si inca vreo doua substante, n-o sa le numesc aici, ca nu ma pricep. Imi plac atat de tare tuciurile incat am doua si planuiesc sa-mi mai iau. O sa-mi fac un harem de tuciuri. Si-s si posesiv cu ele. Pe cine-l prind ca se ia de tuciurile mele stiti ce-i zic, nu? "Can't tuci this, măi!"

Un pic mai bine pentru...

Parca asa era reclama aia, nu? Deci: in luna de dinainte sa-mi dau seama ca intram in criza, banii pe care i-am luat eu au fost 1650 de euro. Net. E adevarat ca vreo 300 ii castigasem din arbitraj, dar restul erau salariu. La un an dupa aia, castigam 120 de euro pe luna, cand ii vedeam si pe aia, ca au fost si luni fara. Adica fix chiria. Si eu eram unul dintre norocosi,pentru ca doua treimi dintre colegii mei si-au pierdut locul de munca. Si norocos a doua oara ca am avut prieteni din mila carora sa traiesc o perioada. Dar ceva trebuia sa fac, nu?

Asa ca am facut ce credeam eu ca tre' sa faca un om normal la cap in situatia mea: mi-am luat un job in plus. Si stateam si priveam uluit cum altii se duc cu mana intinsa ca cersetorii si fac panarama la guvern, cerand ca sfertul lor din salariu taiat sa-l platesc tot eu, ala, care deja pierdusem 90% din bani si faceam treaba pentru 3 insi la un job si-mi mai luasem unul pe langa. Pula mea, ei vroiau bani ACUM, vroiau pensii mari ACUM, pentru ca la pensia mea si la salariul meu nu se gandea NIMENI.

Asa ca mi-am zis "bun, cam la asta se reduce solidaritatea in tara asta" si mi-am vazut de treaba. De munca, respectiv. Stiti voi, chestia aia pe care o practica unii in timpul programului cand nu esti la miting si unii si peste program, neplatiti in plus, fireste - si fara sa le ridice nimeni statuie. Da' nu puteam sa nu observ cum oamenii din jurul meu pur si simplu nu intelegeau ce se intampla. Nu intelegeau ce inseamna criza, nu intelegeau legatura dintre ce se intampla afara si ce se intampla aici sau legatura dintre ce fac politicienii si ce li se intampla lor. Tot ce intelegeau e ", nu ma intereseaza ce fac politicienii, da-i in pula mea p-ailalti romani, eu vreau sa-mi fie mie un pic mai bine".

Am zis OK, asa gandesc romanii de mult timp, nu m-apuc eu sa incerc sa-i conving de altceva, ca eu am invatat ca cea mai buna metoda s-o duci un pic mai bine este sa muncesti mai mult sau mai cu cap, nu sa mergi la cersit la politicieni. Si mai ales am zis ca oricum nu ma afecteaza pe mine ce vor ailalti, eu, spre deosebire de marea masa a boilor care vroiau bani de la boc si acum vor bani de la ponta, tre' sa-mi fac banii singur. Ca-n rest, nu pot controla lucrurile. Dar lucrurile au scapat de sub control, in general, mai nou.

Deci, salt in timp pana-n zilele de azi: vin felix, xerox si cu sleepy si incep sa-si scoata ochii cu basescu. In fine, treaba lor. Intreb si eu intr-o doara ce facem cu plagiatul astuia. "Dom'le, nu ma intereseaza daca a plagiat sau nu, daca il suspenta p-ala sau nu, tot ce vreau e s-o duc EU un pic mai bine." Semn de intrebare mai mare ca ala de mult n-am mai avut in cap. Dupa care, hai sa vedem toti scandalul de la televizor. Numai eu nu, ca ma obseda sa aflu ce mortii ma-sii inseamna "un pic mai bine" asta. Ia hai sa vedem ce s-a intamplat in ultimele doua luni (pentru noi toti, nu pentru MINE):

- s-a scumpit curentul cu 5% (deci, s-au scumpit sau se vor scumpi TOATE cu 5%)
- Euro a trecut cu brio de 4,5 si continua sa creasca, spre bucuria celor cu rate-n euro, adica si a mea
- tocmai s-a mai pus un leu la litrul de benzina, sa nu stea ceilalti lei singuri - din nou, toate preturile cresc

Am uitat sa mentionez ca asta-i de-abia inceputul. Si-n timpul asta, oamenii din jur iar nu fac legatura intre ce se intampla in politica si ce intra la ei in farfurie. N-au facut-o niciodata, incep sa-mi dau seama. Dar vor s-o duca un pic mai bine. Sa vrei s-o duci mai bine fara sa stii cum e ca si cum vrei sa faci copii, dar tu ai vazut pizda numa-n poze. De-asta tre' sa-mi cer scuze de la toti capsunarii de care am facut misto atatia ani, desi toata familia mea e plecata. Pentru ca ei au stiut exact ce sa faca s-o duca un pic mai bine fara sa realizeze performanta asta pe spinarea mea, boul care munceste aici si plateste taxe pentru hoti si cersetori.

Si tre' sa-i injur vartos p-aia care spun ca n-ar trebui sa voteze capsunarii nostri. Pai, cum sa nu voteze cei mai destepti dintre noi, vitelor? Cum sa nu voteze aia care au trimis miliarde de euro in tara sa te angajeze tariceanu militian sa poti s-arunci cu cascheta dupa basescu? Sa ramai aici sa ti-o traga astia cum vor sperand c-ai s-o duci mai bine candva si sa-i injuri p-aia care au plecat ca n-au ramas aici sa voteze cu eba si cu vanghelie e prostie curata. Si la prostie vroiam s-ajung. La prostia mea. Ca de prostia alorlalti m-am lamurit si am inteles ce era mai important: sunt prea mic s-o schimb si prea cinstit s-o folosesc.

Asa ca, in functie de ce-om vota anul asta, cred c-am sa-mi iau si eu prostia si-am s-o mut in alta tara. La ce se prevede pana acum, deja pot sa-ncep sa-mi caut contracte pe afara. Asta e, popor de idioti, n-am ce-i face, poporul nu pot sa mi-l schimb, am sa fiu roman pana mor, dar tara pot sa mi-o schimb. Nu m-am gandit niciodata la modul serios sa plec din tara si am avut n ocazii. Dar acum, la ce ne asteapta, lucrurile nu vor fi un pic mai bune pentru nimeni. Poate doar pentru mafioti si politicieni. Dar pana si eu, in prostia mea, mi-am dat seama cum sa fac daca vreau s-o duc un pic mai bine: trebuie sa plec.

Mai greu cu titlul

In State? In California? In San Francisco? Nu stiu. Oficial, asa se chema localitatea, da' la cata chineza am auzit pe strada, nu mai sunt sigur.

Oricum, de aratat, arata cam asa:

Sau, ma rog, daca vreti sa vedeti privelistea de la geamul camerei de hotel, asta ar fi:

Iar astea-s pentru eventualii idioti de ocazie care poate zic c-am luat pozele de pe undeva de pe net si pentru preferatii mei, aia cu "hai, dom'le, ca nu-i chiar asa", cu care am o problema care frizeaza patologicul deja:

Asa. In spate se vede un boschetar. E mai plin de homeleși in San Francisco decat de caini vagabonzi in Bucuresti. Si de gay. Deci, daca sunteti homofobi (adica din aia care cred ca ei or sa faca un singur copil, baiat, hetero, inalt, brunet, cu par cret si ochi verzi si or sa vina bulangiii si or sa-l futa-n cur) nu va duceti in San Francisco. Si, mai ales, nu va duceti pe 24 iunie, cum am fost eu, ca am primit si un bonus: era parada minoritatilor sexuale in oras. Am vazut acolo lucruri greu de conceput pentru mintea umana aia crescuta prost in tara asta inapoiata. Bine, am vazut acolo chestii greu de conceput si pentru mintea mea, si eu ma credeam un om deschis. De exemplu, acesti doi domni, care purtau, in afara de adidasi, niste bijuterii pe pula, sa le tina de cald, banuiesc, pentru ca afara erau 17 grade:

Si asta nu e nimic! N-am reusit sa fac poze mai ca oamenii pentru ca era o inghesuiala imensa, iar faptul ca am 1,64 si erau cate 4-5 insi in fata mea nu ma ajutau deloc. Plus ca multe lucruri se intamplau pe neasteptate, precum ce-au facut 2 insi, unul cu peruca roz, celalalt cu peruca bleu, care s-au dus la o masina de politie cu gaborii langa ea, si-au dat pantalonii jos, si-au facut o poza, si-au tras pantalonii inapoi si au plecat mai departe.

Da, dom'le. Aia din San Francisco se duc la gay parade cum mergem noi la festivalul berii sau la ziua recoltei. Si apropo de poze, oricum n-aveam cum sa pozez mirosul de marijuana care te ataca de peste tot. La un moment dat, e chiar confuz. I-am prins pe tipii astia in timp ce faceau jogging si mi s-a parut super interesant sa fac si eu o poza cu gigantii internetului.

Misto, nu? Pe spatele tricourilor scria "GAY PRIDE". Asta spuneam, ca la ei lumea nu se strange sa-i injure, ca la noi. Dintre toti oamenii cu care am stat de vorba acolo, unul singur avea boala pe ghei: un sofer. Musulman. Uitati o  chestie pentru care la noi cred ca pierzi alegerile:

In fine, destul despre asta. Orasul arata ca in filme. Exact ca in filme. Mi s-a parut ironic cum prostia aia de Misiune Imposibila 4 pe care l-am vazut in avion pe drum inapoi se termina tot in San Francisco.

Altfe, ce sa zic? Am incercat sa fac cam tot ce mi se parea mie "american". Mancaruri, bauturi, tigari, locuri. N-am reusit acolo sa fumez iarba sau sa fac sex (cu alte persoane). In rest, de toate. Unele erau bune, altele nu.  Ca peste tot. Dar toate erau scumpe, asta pot sa confirm. Si inca ceva, o chestie care m-a facut si mai tare sa cred ca locul in care eram nu era foarte reprezentativ pentru America adevarata: in cinci zile n-am vazut niciun macdonalds si aproape niciun obez pe strada. Sau poate-s eu subiectiv. Oricum, ceva am la cap, de vreme ce m-am intors, nu?

Va urma.

Curiosul caz al deținutului Năstase

Dincolo de momentul penibil al veritabilului pelerinaj al unui prim-ministru în funcție și a unei întregi pleiade de politicieni de top (la noi de top, în lumea normală la cap, de duzină), la căpătâiul unui condamnat penal definitiv pentru fapte de corupție, rămân niște fapte:

• Întâiul vânător al țării a ratat ținta;
• Nu e neobișnuit în țara asta, în momente când trebuia să-și asume răspunderea, ca oameni importanți să se ascundă prin spitale, de la Victor Stănculescu la Cătălin Voicu și, mai nou, Năstase;
• S-a împușcat în gât. Calibru mare! Bun, nicio picătură de sânge, nu intubat, nu perfuzat, nu nimic. Doar un fulăraș hip. S-a împușcat cu cornete?
• S-a împușcat în gât. Ce convenabil! El avea cicatrice gata făcută la gât, nu uitați că s-a mai operat acolo, la tiroidă. Am pe cineva operat de tiroidă anul ăsta, la un spital universitar din Roma. Mare cicatrice. Mare. Numai bună;
• Plin de presă la Floreasca. Eu sunt ziarist. Mie-mi ia și o oră jumate să ajung la un eveniment câteodată. Miroase a aranjament. Bine că n-au trimis invitație oficială;
• Plin de politicieni la Floreasca, tot ajunși în 5 minute. Or fi avut o premoniție?

Probleme:

• Cine face pușcărie pentru că un cercetat penal cu procese pe rol avea arme de foc acasă?
• Când vom afla și noi ce s-a întâmplat la Năstase acasă?
• Când vom afla dacă toată povestea cu suicidul a fost fake sau nu?
• Când ajunge Năstase la spitalul penitenciar Jilava, unde se tratează deținuții?
• Suspect cum de la o sumă în cont în sus, nimeni nu mai suportă detenția. Hai să le luăm și banii, poate așa fac față mai bine.

Praf în ochi:

Nu uitați: sunt pline pușcăriile de  pârnăiași care se automutilează, înghit lame, își bat cuie-n cap și-și pun bile pe pulă și n-o mai vedem pe Ecaternina Andronescu la vorbitor la ei. Problema României nu e un ocnaș, problema României e că primul ministru e acuzat de plagiat.

Deci, astept

De trei zile astept. Ma simt cam rau, dar nu va spun de ce, ca n-am chef sa-mi incepeti cu sfaturi si intrebari gen daca am facut ceva sau altceva, ca n-am chef si nici n-are rost sa zbier la voi in scris. Pot sa va injur in scris, daca vreti, dar de data asta n-o sa va fac onoarea asta, pentru ca nici n-o sa va zic ce am si pentru ca injuratul, pentru mine, e o chestie pe care o faci cu prieteni mai intimi, mai ales cand va injurati intre voi. In fine. Cum spuneam, sunt cam bolnav, vestea buna-i ca o sa-mi treaca, cel mai probabil maine, dar inca n-am terminat de ascultat cele opt milioane de sfaturi la fel pe care le primesti de la lume cu ocazii din astea.

Stiti ce zic. Parca toti au un buton. "Cutare ai facut? Aia ai luat? La doctor ai fost?". Plus clasicul "Ce-ai patit? Da? Aspirina!" (E doar un exemplu.) Ma rog, mai pe scurt, mai toti cred ca dupa ce ca esti bolnav, mai esti si oligofren. N-ar fi nicio problema, doar ca de fiecare data scenariul e la fel. Ei incep cu lista lor de remedii, le luam pe rand prin eliminare si dupa ce-au terminat ei ce stiau*, le mai zic si eu vreo doua la care ei nu s-au gandit. Si e obositor, nu de alta. E obositor sa ai aceasi discutie de zece ori si sa repeti aceleasi liste si in timpul asta sa te gandesti "aoleu, cat de deficient mintal ma crede SI asta!"

Oamenii sunt bine intentionati, de-asta ma stradui sa nu ii injur, cel putin nu pe primii. Si nu pentru ca vor sa ma ajute. Nu. Problema-i ca cei mai multi, dupa discutia aia redundanta, inutila, obositoare si imbecila despre ce-ai facut tu DEJA, parca-i vezi prin telefon luminandu-se la fata si te trezesti ca-ti zic "DA? PAI, HAI IN ORAS!" De parca daca ai luat pastilele, te-ai facut bine instantaneu, ca-n desene animate. Ei, deci nu sfaturi asteptam. Nu, nu. Nici macar de data asta nu le-am asteptat. Eu astept sa vad care-i primul pe care-l injur, preventiv, de cand incepe discutia despre remedii, ca sa nu mai ajungem la aia cu mersul in oras.

*Stiati ca medicii din Roma antica recomandau pentru metoda calendarului sex fix in perioadele care acum stim ca-s cele mai fertile?

P.S.: Nu, nu-s gravid.

Noi, votam ; voi, votati

Grupul analfabetilor care scriu doar cu virgula intre subiect si predicat "," va saluta. Si va invita sa votati cu ","USL.

783

Pentru multi dintre voi, numarul asta nu inseamna nimic. Dar este vorba despre una dintre cele mai importante si reprezentative chestii pentru tara asta - este autobuzul care leaga aeroportul Otopeni de centrul Bucurestiului. Am treaba des cu el, fie ca duc sau aduc eu lume de la aeroport cand nu-s cu căruța, fie plec sau ma intorc eu de pe undeva. Am mers cu el de trei ori weekend-ul asta si sper ca ultima data mi-am luat portia de faze de cacat pentru tot anul asta, chit ca nu-mi mai ramane nimic de scris pentru voi aici.

Duminica am fost sa pun pe cineva pe avion catre Franta, dupa care am vrut sa ma sui in autobuz sa plec prin centru. Ghinion, ca a trebuit sa salvez o duamna care s-a impiedicat din senin si-a cazut in cap in fata mea in parcare. Dar cu adevarat cazut in cap era un nene care incerca sa explice la tot autobuzul cum functioneaza sistemul de validare electronica a cardurilor de calatorie din Bucuresti (doar inca o alta combinatie ca sa le facem pula un pic mai mare celor de la UTI, daca ma intrebati pe mine).

Continui cu o mica paranteza: dupa ce ca exista un catraliard de chestii pentru care strainii, in general, si vesticii, in special, uneori obiectiv, alte ori pentru ca sunt ei niste distrusi care habar n-au pe ce lume traiesc, au o parere de cacat despre noi, nici noi nu ne ajutam. Eu, ca om care-a mai plecat din tara asta, sunt intotdeauna de parere ca noi, cu strainii, tre' sa ne purtam demn si sa le demonstram, individual, ca suntem oameni de calitate. De obicei, nu faptul ca dam in cap e naspa, ci faptul ca ne purtam ca niste slugoi cu orice nespalat care vine pe aici e deplasat si, de multe ori, tocmai atitudinea aia de happy face niga ii face p-aia sa creada ca vrem sa le furam bicicleta.

Ei, dar tipul asta le-a depasit pe toate. Dupa ce a futut la creieri tot autobuzul cu nivelul lui de cunostinte elevat in legatura cu felul cum pui un plastic langa un aparat, a gasit el un cuplu de americani pe care i-a frecat la melodie cu engleza lui pe care n-o stia pana la Victoriei, unde au coborat, de imi venea sa sar din mers. In cap. Asa rusine ca sunt roman nu mi-a mai fost de mult. Ce mai pot sa mai zic? Avem politie antidrog, avem garda financiara, avem agentii anti-spionaj etc. Dar cand am sa ajung eu dictator in tara asta de cacat, sigur voi infiinta politia nebunilor.

Acuma, stiu, daca infiintezi politia nebunilor in Bucuresti si mai faci si greseala sa infiintezi politia nesimtirii, risti sa lasi orasul asta cu un numar de locuitori cam ca media dintre Fukushima si comuna Preutesti, judetul Suceava, dar eu am sa risc, ca nu se mai poate. Si cam cand credeam, in gura mare a aluia, ca am depasit orice nivel de penibilitate, s-a intamplat ceea ce ne doream cu totii, cei care cred ca tara asta are nevoie de mai mult PR: in autobuz s-au suit hoții. Marturisesc c-asa mod de operare n-am vazut de mult. Stiu ce o sa vreti sa ma intrebati, dar n-am putut, erau 4. Ce scoala, frate! Doi tineau tira, iar operatorii, un el si-o ea, s-au luat in brate, el cu mana pe sub scurta ei, fix la borseta americancei pe care o tinea de vorba dementu' ala.

Nu prea aveam ce face, va dati seama. M-am uitat si eu ostentativ la borseta ei cat ei se uitau ostentativ la mine, doar m-oi simti si i-oi lasa sa-si faca treaba. Nervosi, s-au mutat in alta parte de autobuz, tot uitandu-se urat la mine. Deja ma gandeam ca urma o coborare foarte interesanta pentru mine, dar n-am cedat, ii fut in gura, n-am voie nici sa privesc in cacatul asta de tara cat calatoresc pe banii mei? In timpul asta, culmea, nebunul, care era cat usa, s-a luat de ailalti doi, fara sa stie ca prietenii lor furau, de fapt. Care prieteni s-au tot invartit prin autobuzul ala de, pana la urma, tot langa americani s-au inghesuit.

Si n-au cedat. Cand au coborat americanii, la Victoriei, el, singurul cu fatza de roman dintre toti aia, l-a impus cu degetul in umar pe american si i-a zis pe romaneste "politia, hai cu mine". Chestie pe care a auzit-o si nebunul, care a coborat si el si le-a zis americanilor sa nu plece cu aia, sa stea cu el. Ce vroia el de la ei exact nu stiu, dar sper c-au ramas cu el. Daca nu, stau la dipozitia autoritatilor ca martor. Dupe care, bineinteles, s-au urcat trei babe controloare sa vada ele daca avem bilet si nu cumva suntem niste infractori, niste corupti, domnule castor. Iar mie mi-era rusine. Foarte rusine.

Ardeleneasca

Speed dial ardelenesc pentru "vine politia!!!"