S-a scumpit patriotismul

S-a scumpit patriotismul

Am văzut aseară, pe un canal de ştiri, un general invitat pe post de specialist, tehnocrat sau spuneţi-i cum vreţi voi, să vorbească despre situaţia din Ucraina. Omul era ori bolnav psihic sau neurologic, ori mort de beat, atât de incoerent era. Şi, urmându-şi el expunerea lui acolo, la un moment dat l-a luat gura pe dinainte şi a explicat cam care ar fi, de fapt, problema armatei noastre. (Trebuia să scriu armată cu A?) Banii, dom'le. Nu dotarea, nu motivaţia, nu pregătirea. Banii.

Nu sunt plătiţi, vezi-doamne, suficient. Dar cine "##%%& mea e plătit suficient în ţara asta? Şi cine i-a pus să facă asta şi nu altceva? Nu-ţi convin banii colo, du-te unde se plăteşte mai bine, ce e aşa de complicat? Mai, grav, omul se simţea nedreptăţit, de parcă de asta fusese el invitat acolo, nu ca să ne explice nouă, proştilor, cum ar veni, care-i treaba şi ce ne aşteaptă. Nu. Problema lui era de ce el, pensionat cu nişte ani în urmă, are o pensie mai puţin nesimţită decât un alt general care s-a pensionat mai recent. Şi cerea public cu limba împleticită să se facă dreptate în legătură cu chestia asta.

M-a umplut de revoltă ce am putut să văd la televizor când a vorbit el. Dar. într-un fel, a fost portavocea unui întreg sistem şi cine a avut creier să înţeleagă a înţeles ce era de înţeles. Dacă ar fi să încep eu să vorbesc la modul serios despre ce se întâmplă acolo, ar ieşi un haos, dar nu sunt pregătit să o fac şi nici să suport consecinţele. Că la pedepsit se pricepe instituţia asta.. Dar. Ce pot să zic acum este că vorbim despre ceva care nu ştiu exact cât de bine ar putea să funcţioneze în caz că avem nevoie de ea. Deci, cât mai costă un kil de patriotism, domnilor?