În 2000, când era Constantinescu președinte, în vacanța de vară, m-am dus conducător de grup la programul ARC, organizat de Departamentul Guvernului pentru Relația cu Românii de Pretutindeni. Parcă așa se chema. Toți conducătorii de grup eram studenți, masteranzi sau doctoranzi și eram acolo pe bază de voluntariat. Treaba noastră? Să luăm copii de naționalitate română din țările vecine și să le facem cunoștință cu patria. Poate că azi ar trebui organizat un program din ăsta și pentru copiii români de prin Italia, Spania, Anglia... Cinci zile prin țară, pe la muzee, castele, nu știu ce și cinci zile la mare. I-am dus și la Peleș, și la Muzeul Național de Istorie, inclusiv la metrou i-am dus, să vadă și ei cum e.

Și peste tot pe unde mergeam, mergeam ca vodă prin lobodă. Tot ce trebuia să fac era să spun cine eram și ușile se deschideau instantaneu. A fost o organizare care m-a uimit, și cred că nu doar pe mine. Bine, cu problemele ei. Eu am fost repartizat pe Republica Moldova. A trebuit să mergem și să luăm copiii de la vama Albița și să-i aducem la București, că acolo începea totul. Eram cu 10 autocare. Și cu escortă de poliție, cu antemergători, alte mașini de poliție în spate și, sincer, să mergi într-o coloană așa de mare, cu poliția cu girofarurile și sirenele pornite, îți dă o senzație fantastică de forță. Care e și mai intensă când începi să urci pe la Câmpina și copiii se uită pe geam și zic OAU, munții, și tu le zici la microfon nu, încă nu ați văzut munții.

Adică, numai eu aveam vreo 44 copii și 4 profesoare, plus șoferul. Înmulțiți asta cu 10. Trebuie s-o spun, șoferul era un dement bețiv din Iași, dar într-un mod ciudat, cu nume nemțesc. Pe Transfăgărășan, când i-am dus pe copii la Vidraru, m-a pus să stau în spate, eram doar eu cu el, să-i spun când să se oprească, pentru că el a întors autocarul direct pe baraj, de m-am uitat și-am văzut la un moment dat doar un hău sub mine și-am zis STAI!!! A, da, și mi-a fvtut toate patru profesoarele. Fugite de acasă, poate ajunse acolo pe pile, duamnele și-au făcut de creier pe aici. Nu cu mine, că mie îmi plăceau fetele mai de vârsta mea, iar ele aveau 50, 60 ani, puteau să-mi fie mame sau bunici, dar asta nu le-a împiedicat să se bucure de ospitalitatea românească, iar el n-a discriminat deloc, a ars tot. Îl vedeam așa, dimineața, ieșind din parcare, doar el și o profesoară, plecând cu autocarul cine știe unde, și ea toată un zâmbet.

Eu am făcut altceva cu profesoarele (nu mă întrebați ce am făcut cu studentele): primisem de la guvern un set de hârtii pe care trebuia să le citesc la microfonul ăla și le-am citit și aproape că am zis "aiasta nu se poate, măria ta!". Era pur și simplu o istorie alternativă, în care Stalin a făcut, a dres, n4ziștii au făcut aia și ailaltă. Așa că nu le-am recitat. Pur și simplu le-am dat profesoarelor "mele" și le-am spus: "uitați ce mi-au zis să vă spun. Dacă sunteți de acord să le spuneți copiilor treaba asta, nu știu, faceți ce vreți, eu nu-s sigur că-i sută la sută adevărat ce scrie aici."

Na, vorbeam în calitate de pasionat de istorie, iar una dintre ele chiar era profesoară de istorie și curioasă să vadă cum se uită românii la trecut, le-a luat cu bucurie. Eu n-am putut să-i fvt la melodie pe copii cu lecții de istorie în vacanță, am refuzat să spăl oameni pe creier și să-i conving că sunt români. Fiecare este ce vrea, eu mă consider european, dar am văzut destule episoade când am auzit "ești în România, vorbește românește". Prea multe.