M-a distrat povestea de mai devreme, dar am și eu una: pentru că europenii de vest au vânat până la extincție niște sălbăticiuni, la un moment dat (pe vremea în care trăim, nu acum o sută de ani), mai rămăseseră 13 lupi, împărțiți în două haite, undeva la granița dintre Elveția și Italia. Iar ei făceau ce știau dumnealor mai bine: vânau. Numai că, nemaiavând pradă sălbatică, pentru că na, a omorât-o lumea, cum am spus, s-au apucat și au vânat vacile și oile oamenilor.

Până la urmă ăia, sătui de problema asta, s-au pus la masă și-au zis:

-Ce facem cu lupii?

-Lupii, bă!!!!! a strigat un prost din România.

-Hai să-i prindem pe toți și să-i mutăm, că nu putem să-i omorâm, noi suntem civilizați.

-Unde să-i mutăm?

-Păi, unde mai sunt lupi.

-Și unde mai sunt lupi?

-Ai răspunsul lângă tine. În România. 

Ar fi fost printre primii noștri imigranți pe care-i primeam după revoluție. Numai că s-a descoperit o problemă: ăia erau lupi italieni și nu se potriveau genetic și nici ca obiceiuri cu ăștia din Carpați și ar fi fost moarte sigură pentru ei dacă ajungeau aici. Așa că i-au lăsat acolo, iar azi cred că sunt mai mulți decât atunci.

Cumva, de când ne-am civilizat și ne-am umanizat atât de tare încât unii copii cred că găina are patru picioare, nu prea mai vânăm, nu prea mai punem lațuri, nu prea mai săpăm gropi, viața sălbatică revine în Europa. Pentru că natura, fără intervenția noastră, își vede de treaba ei. Poți să găsești turme de mistreți în Berlin și poți să găsesști turme de căprioare în Stokholm pe mijlocul străzii și să faci un tenis de picior cu băieții și din greșeală să le nimerești cu mingea, că ele nu se feresc. Mai mult, te duci lângă ea să iei mingea și nu se dă la o parte. Și mai mult - dacă-i întinzi un deget, ți-l suge. Ce pot să zic? Am evoluat, dom'le.