"Ce prost ești!" (II)

Astăzi vorbim despre inteligență. Sau deșteptăciune, cum vreți voi să-i spuneți, despre diferența dintre astea două altă dată, că n-avem azi timp pentru soluții raționale. Admir respectul pe care-l poartă lumea pentru inteligență și pentru purtătorii ei. Ar fi bine dacă ar și acționa în spiritul respectului pe care-l poartă. Dar și inteligența asta are o problemă pe care mi-a amintit-o și mie ieri domnul profesor universitar doctor în Drept Internațional Adrian Năstase din penitenciar ieri, că-l citase și el pe altul: e mai ușor să găsești un om inteligent decât un om bun. Iar azi mi-am amintit-o eu din nou într-o conversație.

Iar inteligența poate ușor de tot să nu mai însemne nimic într-o zi, când te prind ăștia. Pentru că inteligența înseamnă putere, iar puterea corupe. Așa că dacă te trezești cu un om bun între o mie de inteligenți probabil că ai intrat din greșeală în campus la Harvard. Și nici acolo nu ești sigur! Știți de unde recrutau spioni rușii în războiul rece? De la Oxford. Pentru că și ei tot spioni inteligenți căutau. Și mai știți ceva? I-au găsit. Tocmai spuneam mai sus de ce. Adică, nu vorbim de furat. Vorbim de mințit și bătut joc și de trădat o țară întreagă. De o așa o inteligență mai bine te lipsești. Prefer un mediocru cu caracter.

P.S.: (Că văd că inteligența unora din public o cere, dar nu de aici, de pe alt site. Aici sunteți inteligenți.) Inteligența fără integritate e fix pix.