Străvechea artă a înghițiturilor mici (LII)

Știu că nu mi-a cerut nimeni părerea, dar suntem pe blog la mine, așa că tot o spun, c-așa vreau eu: cea mai mare prostie pe care poți s-o faci este să crezi că poți schimba tu oamenii. Nu, nu poți schimba oamenii, ce poți să speri maxim este că ai să-i cunoști mai bine. Și când îi cunoști mai bine, de obicei, o iei la fugă, dar asta-i altă poveste. Dar da. Mi s-au întâmplat niște mari mizerii în ultima vreme din cauză c-am refuzat să recunosc niște chestii așa cum erau ele, dar mai ales niște oameni așa cum erau ei. Sau cum sunt ei, că tocmai am zis, oamenii nu se schimbă. Există nebuni buni și nebuni răi, mi-a spus un psihiatru italian mai demult, pentru că există oameni buni și oameni răi. Nu, nu cred în teoria aia a lui Lombroso, pe care mi-a predat-o mie onor duamna profesor universitar dr. Rodica Stănoiu la criminologie și mi-a cerut s-o știu pe de rost, ca pe vremea lui Ceaușescu și nu m-a întrebat ce cred eu despre ea. Că i-aș fi spus. Dar. Nu te poți prinde cum e omul doar uitându-te la el. Trebuie să folosești cel mai de bază dintre instrumentele științifice, și anume observația, așa e, dar trebuie să observi mult timp. Cine are impresia că se uită la un om și-l cunoaște direct e un prost. M-am trezit crezând despre unii oameni că erau ghei doar pentru că mi-a spus mie cineva și s-a dovedit că nu era așa. Dar deja ăsta-i alt subiect, ajungem și la el într-o altă postare, nicio speranță. Să revenim la cunoscut oameni. Frate, teoria mea este următoarea, că mă întind: în viața asta trebuie să cauți oameni compatibili cu tine. Dacă încerci să ajungi cumva fericit. Nu oameni perfectibili, nu oameni cu potențial, nu oameni despre care crezi tu că dacă te implici vor deveni mai buni, nimic din toate astea. Țineți minte, baza performanței este selecția. Nu lua omul de la zero și nici de la jumătate, ia omul deja așa format cum îți place ție. Sigur, ai să ai surprize, poate de-abia după zece ani o să-și dea arama pe față și-ai să vezi cine e. Ghinion, asta e, mergem înainte. Cunosc oameni care-au rămas atât de șocați de ce le-au făcut prietenii de astăzi nu mai au nici măcar unul. Dar știți ceva? Tot ei se plâng că n-au prieteni. Asta-i schizofrenie. Tocmai ziceam: prieteni buni, prieteni răi, oameni buni, oameni răi. Nu fugi în pădure sau te încui în casă că un om te-a dezamăgit sau te-a făcut de căcat, e o prostie să-i pui pe toți la un loc și să-i judeci la fel. Bulangiu? Asta este, următorul. Selecție. Asta-i teoria mea.