Stravechea arta a inghititurilor mici (LVII sau gen)

Femeile sunt curve, dar nu cu toata lumea.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LVI)

Mare vrăjeală şi cu sexul ăsta. E cam ca în politică. Multă vrăjeală, puţine rezultate. Dacă s-ar face şi cu sexul măcar un sfert din cât se vorbeşte, am vedea mai puţină lume frustrată pe stradă. Nişte gură-mare. Ăştia-s oamenii. Şi când te gândeşti că la sex gura mare e câteodată un lucru bun...

În cât timp?

- În cât timp ai ajuns în pat cu o femeie după prima conversaţie?
- Patru ore. Tu?
- 30 secunde. Dar era prostituată.

Civilizotarzii

Am descoperit inca o dovada ca noi nu prea exercitam o influenta civilizatoare pentru natiile pe langa care o ardem. Am un amic ungur, am mai zis de el. Zicea ceva gen nu ma suparati, cat ii ceasul? Na, ca un om care a auzit romaneste numai la tv, daca a auzit vreodata. Dar hei, omul acum e amploaiat la statul romanesc, asa ca a invatat si limba. Deci, se poate. Stii ce face acum? E plin wall-ul lui de citate din tony poptamas.

Un pic de încredere

Mă uitam acuma că am chei de la trei case din Bucureşti şi niciuna dintre case nu e a mea. OK, una dintre chei e, normal, de la casa în care stau, dar na, până la urmă atâta ar putea să facă şi proprietarul dacă tot îi plătesc chirie: să-mi dea şi mie cheia de la casă. Dar alealalte două? Se pare că e şi lume care mă găseşte suficient de OK ca să facă asta. Ironic e că ar trebui să am chei de la patru case (hehe, Cristean patru case). Dar fix p-aia de la casa mea de la Focşani n-am, c-a aplecat maică-mea din greşeală cu ea în Italia şi noi ne mai vedem anul viitor. Dar e în regulă, mă. Au alţii.

Poveste cu refugiaţi

Mă sună cineva şi-mi spune:
-Tu pleci şi schimbi avionul la Frankfurt, ai grijă că pentru bărbaţii cu barbă durează mai mult cu jumătate de oră intratul în Germania din cauza teroriştilor arabi. Te iau, te identifică, te amprentează, vezi ce faci, heheh...
Şi-mi amintesc şi eu că şi el are drum la Oktoberfest fix când plec şi eu în Belgia şi-i răspund:
- Râzi tu de barba mea, da, dar în locul tău mi-aş face şi eu probleme la Munchen. Sau nu ştiu, m-aş îmbăta ultrarapid şi n-aş sta mult la festival, aş prefera să vizitez mai mult împrejurimile. Că 40.000 sirieni s-au dus fix în Bavaria şi am auzit că la unii dintre ei le plac locurile aglomerate...

Avancronică de meci

Diseară, 22 de mediocri vor încerca să demonstreze că ţara din care sunt e mai puţin înapoiată decât a celorlalţi. Cum? Dănd şuturi într-o beşică. Pe partea cealaltă, nişte telespectatori vor trăi cu impresia că ce se întâmplă între alţii care joacă fotbal are cumva vreo legătură cu ei.

Ai o ţigară?

Deci, eu m-am săturat. M-am săturat de lume care o duce prost şi cere ţigări pe străzi. Ştiţi ceva? Eu n-am cerut niciodată în viaţa mea nici unui necunoscut o ţigară pe stradă. Dar pe asta vreau să o fac. Vreau să fac un experiment. Să văd cum reacţionează lumea. Într-o zi, am să iau un pachet de ţigări şi am să ies pe stradă. Şi am să abordez lumea la modul "Nu te supăra, vrei cumva o ţigară?" Şi să-l sau să o servesc cu o ţigară. Dunhill alb. Fără să mă îmbrac în fată de la Dunhill.

Greva medicilor

Da, greva medicilor care vroiau şi ei nişte bani în plus şi mai erau şi supăraţi c-a rămas mita ilegală se pare că nu mai are loc, că are grijă ponta de ei şi le mai aruncă o sută de lei, ca ceauşescu. Mă distrează întotdeauna când nişte categorii de slujbaşi din ăştia, precum medicii sau profesorii încep cu şantaje şi-şi aduc ei aminte ce importanţi sunt şi că n-au de niciunele să-şi facă meseria şi să ne ajute pe noi. Cum ne ajută? Depinde pe cine întrebi. Dar întrebarea mea pentru medicii care s-au supărat că n-au voie şpagă şi că au salariul mic este următoarea: ei înainte să dea la facultatea de medicină ce ştiau despre medici? Că unii vorbesc despre problemele medicilor de parcă au căzut din lună direct în halat sau le-a stat cineva cu pistolul la cap să se facă doctori. A, staţi, de fapt, am uitat că doctorii ne cred pe toţi proşti, că ei au făcut mai multă facultate ca alţii şi pentru asta probabil că merită salarii mai mari. Sau poate că au făcut mai multă facultate ca alţii şi pentru asta alţii ar trebui să aibă salarii mai mici ca ei. Dar am să-i şi ajut cu o informaţie pe medici, că se ştie că sămoreu e un loc educativ. Ştiţi de ce n-aveţi salarii mai mari, domnilor medici? Pentru că nu crede nimeni că nu aveţi bani.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LV)

Prin liceu, circula superstiţia aia cu dragostea şi ora exactă. Dacă te uitai la fix la ceas, te iubea, era cu potriveli, ora x era litera y, ştiţi voi. Mă întreb câtă lume pe vremea aia făcea ca mine şi aştepta nuş ce oră în fiecare zi.

https://www.youtube.com/watch?v=lUv-4dNX6Jw

Vaslui

Îmi explică un fraier sociolog cu faţă de virgin că uite, dacă ne uităm, sunt 8 procente violuri în Ardeal şi 16 procente şi ştiţi, nu că generalizăm, dar... Păi, clar că nu generalizăm, că dacă o făceam eu ca să explic de ce sunt mai puţine violuri în Ardeal se supărau ardelencele pe mine.

Cum am fost io primu (I)

Da, am ajuns la de-astea, că mi le amintesc cam rar, le bag aici, să nu le uit când oi fi ramolit de tot. Nu, nu încep cu aia cu bicicleta. Era prin '97 şi plecat-am vreo 6 băieţi din Focşangeles să dăm examen la Drept, la o particuleră din Ieş. Era pe vremea când apăruse moda asta cu particularele, toţi făceau, adică toţi deschideau particulare din astea şi toţi boii se înscriau. Aşa că, de ce noi nu? De fapt, fiecare avea motivele lui ca să fie acolo. Unii aveau părinţii bani şi făceau facultatea la mişto, alţii care vroiau să scape de armată, alţii care ştiau că vor să o facă, dar nu ştiau din ce or să trăiască în facultate şi io.

Am ajuns acolo, ne-am înscris la examen, după care, fiecare după posibilităţi cu cazarea, că împreună am stat doar pe tren. A, şi la examen. Am stat seara cu ăştia la beri, după care ăia care-şi permiteau s-au retras la hotel, iar eu şi unul dintre ăia care nu ştiau ne-am retras să dormim în cămine de studente din Copou pe o sticlă de doi litri de vin de Vrancea dată la paznic. Acolo am văzut ce mai oribil veceu din viaţa mea. Da, cu tampoane pline de sânge aruncate pe jos şi cu veceu cu vârf. Nu ştiu de unde erau fetele alea. Dar Dumnezeu să le ajute. Dar am dormit şi aia a fost.

După care, a doua zi, iar. Iar facultate (că era examen), iar mâncat, iar beri, iar ei hotel, iar noi cămin, iar noi veceu. A treia zi, la rezultate. Deci, ele erau aşa: primul luat, ultimul luat şi primul picat de pe listă erau din Focşani. Eu, cunoscut în anturajul meu pentru optimismul molipsitor (anturajul meu se strânge de obicei prin barul Dance din centrul oraşului), m-am căutat prima dată la picaţi. Până când s-a întors către mine colegul de cameră de cămin de femei din Iaşi, care era mai înalt şi vedea mai bine şi mi-a spus schimbat la faţă "bă, eşti nebun, ai luat primu!". Ţin minte că nu m-am simţit cine ştie cum. Rămăsesem mai surprins de reacţia lui decât de rezultat. Parcă îi schimbasem ceva în universul interior.

Dar am luat primul degeaba, şi aşa o să ajungem şi la explicaţia faptului că cică umbla ăla, primul picat, să mă bată, că-l luau în armată (ăia picaţi nu intrau automat în toamnă, cum credea el). A propos de motivele de care vorbeam mai sus, s-a dovedit până la urmă că eu crezusem în mod eronat că poţi să rămâi înscris şi admis şi la aia şi să dai şi la stat. Aşa că uite cum le-am oferit doamnelor secretare o premieră:
- Bună ziua, am venit să iau şi eu diploma de Bac.
- Aţi picat?
- Am luat, dar am înţeles că nu pot să plec cu diploma de Bac să mă înscriu în altă parte că pierd locul de aici. Aşa că mă retrag.
- De ce, ce vreţi să faceţi?
- Altă facultate.
- Bine. Numele?
- Aşa şi pe dincolo.
- ... Dar ştiţi că aţi luat primul, nu? Şi vă retrageţi?!
- Da.
- Bine, cum ştiţi dumneavoastră...
Bineînţeles că în partea ailaltă nu am luat. Anul următor luam la o altă parti, din Bucureşti. Era ceva mai multă concurenţă. Am luat al treilea. Tot cam degeaba, deşi p-asta am terminat-o. Printre ultimii.

Două lucruri

"Două lucruri am să-ţi spun: unu, mi-e foame. De fapt, hai să încep cu al doilea."

Opţiunea

De ce unele jocuri, după ce ai pierdut, nu-ţi dau decât opţiunea să apeşi OK?

O vorbă pe care n-am auzit-o niciodată

Sunt curios dacă a auzit cineva în viaţa lui următoarele: "Aveam o problemă, am fost la psiholog şi m-am tratat, n-o mai am".

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LIV)

Să-ţi alegi cu cine vrei să petreci relaţia ta nefuncţională, cam asta-i piaţa astăzi.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LIII)

Mă distrează foarte tare şantajul sentimental. Da, am ajuns la gradul ăla de rafinament. A fost o curbă de învăţare, e adevărat. Iniţial mă panicam şi eu, ca orice purtător de pulă, când auzeam chestii din astea. Uou, cum adică, dacă nu fac X, se duce şi bea o bere cu ăla? Pe urmă a fost râsul. Un râs nervos, de fost virgin care face pe durul. Pe urmă râsul amar. Râsul sătul de fiţe. Râsul ăla, pe care nu-l dai tare din tine de la început, că mai ai mult de râs, că nu ştii cât durează relaţia şi nu se ştie câţi ani mai ai nevoie să râzi. Pentru că eşti prea prost şi prea slab s-o termini tu. Dar s-a terminat cu râsul. Şi cu panicile. Pur şi simplu, azi ieşirile astea la sentiment nu mai au acelaşi efect. Azi nu mai pot fi şantajat. Azi mă doare-n pulă.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LII)

Trei întâmplări

- Auzi, ce înseamnă to move on?
- Mmmm, ceva gen a merge mai departe, a trece peste... De ce?
- Păi, uite ce mi-a scris prietena mea: I have moved on.

*******************************************************************************

- Păcat că nu te-am cunoscut de mai demult. De fapt, nu. Că atunci diferenţa de ani dintre noi era mai mare...
- De ce, acuma e mai mică?

*******************************************************************************

- E adevărat că dacă mă masturbez penisul creşte?
- Da, dar după ce termini se face mic la loc.

Mi-am luat un miel

M-am dus să plătesc netul pentru altcineva. Scanează madama factura şi zice:
- Filip Vasile?
- Da.
- Bine, domnu' Filip...

Încă un an cu paradă

cu parada ghei, care nici măcar nu e paradă ghei, e paradă lgbt, dar asta-i altă poveste. Două chestii mă distrează: marşul creştinilor, în aceeaşi zi, tot în centru. Eu zic că dacă vor să se întâlnească, să le transmită ceva legebetiştilor, nu ştiu, pot şi ei s-o facă într-un cadru mai intim, nu? Lucru care ne duce la a doua situaţie: tot aud "fii diferit la tine acasă, ce te bagi în viaţa mea". Adică nu mie mi se spune, că nici n-ar avea motive, eu reuşesc să fiu diferit chiar în interiorul conformismului meu. Oricum. Pentru că n-am niciun legebeteu aici, am să răspund tot eu: cine te pune să te uiţi la ei? Parada aia e o dată pe an şi nu e obligatorie, din câte ştiam. Iar la televizor ai telecomandă. Ştii tu, chestia aia dildoidă, cu butoane. Nu-s periculoşi, mă, calmaţi-vă. Mai discutăm  când ne-or fugări lesbienele să ne violeze pe stradă. Să ne violeze pe stradă, că acasă la om am înţeles că e altă discuţie.

A încerca

Am verificat eu ce se întâmplă dacă încerci să treci de o uşă cu card când ai o îngheţată într-o mână şi o sticlă de suc în alta: scapi chei pe jos, îţi cad chestii din buzunar şi, în general, te enervezi. După care ţi se dezleagă un şiret.

Mai bine

Şi-am văzut iar cum încep să se agite nostalgicii. Cum unde? Aici. Deci nu contează că nu puteai să cumperi un kil de zahăr în loc de jumtătate, dacă găseai. Nu. Era totul la porţie, dar frigiderele erau pline. Nu mai comentez ce-am scris în fraza de mai devreme, zic doar că mi-e ruşine că poporul meu conţine indivizi care gândesc aşa. Zicem aşa, uşor, ceva de vară, ca afară. Deci, totul era ok pe vremea comuniştilor, era mai naşpa că nu prea puteai să pleci afară. Haha.

Băi, dacă lăsa Ceauşescu graniţele deschise, plecau trei sferturi de ţară. Dar na, dorinţa de a avea dreptate cu orice preţ te face să ţii minte selectiv. Să ţii minte doar partea când te-a mutat Ceauşescu de la bordei la bloc, deşi nu erai pregătit nici tu, că nu ştiai să tragi apa, nici câinele tău, pe care l-ai lăsat vagabond pe străzi să omoare lumea. Şi pe deasupra mai e şi orgoliul. Te simţeai cineva când te-a luat Ceauşescu de la coada vacii şi te-a pus să plimbi o ţeavă printr-o fabrică unde te simţeai ca pe Starship Enterprise. Dar nu erai, băi.

E mai bine, e mai prost acuma? Poate un răspuns sincer ar fi "nu ştiu să mă descurc în capitalism. Şi nici în democraţie. Aş vrea înapoi în dictatură. Era mai bine." Ai grijă ce-ţi doreşti.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (LI)

Am pus aseară o poză pe facebook. Eram eu. Cu ochelari. Fără lentile. Am 48 de like-uri până acum, dar nu asta-i ideea. Ideea e că dintre ăia care au dat like i-am numărat şi eu p-ăia pe care i-aş fute. Au ieşit 16.

P.S.: 17.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (L)

Câteodată ai nevoie de cineva cu care să taci.

Ţigara electronică

Ştiu, prind şi eu din urmă ca toţi agăţătorii subiectul cu mahalagioaica aia care a luat bătaie de la ceilalţi mahalagii că fuma ţigară electronică-n autobuz. Dar ce să-i faci? E un subiect bun şi mai ales inepuizabil penibilul de care-i în stare getodacul în transportul în comun, de ce să nu-l folosim în avantajul nostru? Unii poate chiar învaţă ceva din asta. Uite, eu am învăţat în tramvai cum să mă feresc de hoţi dacă am poşetă. De-asta zic: să învăţăm, dară.

Asta de care mi-am amintit eu acuma era tot o ea. Prezentabilă, 30+, serioasă, totuşi, cu o urmă de ceva, acolo, pe care numai unii ochi îl văd. Mai exact, arăta ca o fostă curvă, cu riscul de a mă face înţeles doar de o mică minoritate, o curvă care acuma-i la locul ei. Asta, până când a venit la uşă să coboare şi a pus şoferul o frână moderată. "Ce faci, mă, nenorocitule, băga-ţi-ai pula-n măta, în morţii mă-tii!", a glăsuit ea. După care i-a sunat telefonul şi a răspuns: "Da, pisi. Nu, pisi, la 11 ţi-am zis că ne vedem, m-ai sunat acum cinci minute, pisi, mai las-o dracu-n pula mea!". Şi-a coborât. Sfârşit.

Şi când am crezut că am scăpat de ei...

aşa-i viaţa asta uneori, când te bucuri şi tu că nu ştiu ce fenomen nu mai face probleme la oameni, te trezeşti fix tu într-una dintre probleme. În seara asta am descoperit că rămâneam fără ţigări după ce m-am întors de la un ceai. Adică la 12 noaptea. Dar nu despre problemele cu non-stopurile discutăm acum. Că non-stop am aproape. Deşi, dacă-mi amintesc bine, şi fata de la non-stop le are pe ale ei."Fată, deci, să nu mai vină cu argumente din astea puerile! Că dacă era bărbat adevărat o futea direct în gură pe mă-sa!" Aşa glăsuia acum vreo două seri la telefon. Dar nici despre problemele ei la telefon nu facem azi vorbire.

Nu, azi e despre câinii vagabonzi. Mă-ntorc de la non-stop, misiune îndeplinită. Dau să intru pe aleea mea, dar în capăt se odihnea un câine imens. Reuşit exemplar, recunosc. Din ăla de montă, imens, flocos, ai putea face o specie nouă plecând de la el şi să-i zici rasă Ciobănesc de Parcare. Zic OK, n-am chef de scandal, mai am două variante să intru pe străduţă. Numai că în timp ce-am ocolit eu 50 de metri şi el şi-a schimbat poziţia. Aşa că şi din partea ailaltă tot nas în nas cu el am dat. M-a lătrat o dată scurt şi răguşit şi a plecat din calea mea, dar a plecat fix la uşă la bloc la mine. Ah! Zic nu-i nimic, e frumos afară, fumez o ţigară, poate pleacă de-acolo.

Fumezi-fumezi, dar numai dacă ţi-ai luat bricheta de acasă, ceea ce eu n-am făcut. Eh, asta este, stau un pic cu posteriorul pe bordură, pe FB pe telefon, că p-ăla l-am luat. Că poate pleacă. Doar că mi-am amintit că în casă aveam un ceainic fierbând pe foc. Şi uite-aşa a trebuit să mă pregătesc de scandal şi-am luat-o hotărât spre el. Deşi n-aveam chef de scandal. Dar a cedat el primul. La 10 metri de el, a mai lătrat o dată şi-a luat-o la fugă. Nu spre mine, ci în altă direcţie. Probabil nici el n-avea chef de scandal.

Deţinutul

O mică întâmplare auzită prin vecini: un cetăţean avea o firmă. Firmă care făcea afaceri cu mobilă. Mobilă pe care câteodată o făceau deţinuţii de la Jilava. Într-o zi se duce omul la Jilava să-şi ia marfa. Pe o foaie avea un nume de deţinut care trebuia să-i predea marfa şi s-o încarce. Apare deţinutul în timp ce vorbea la mobil, se uită un pic, " Ce, mobilă? Aha. Păi, ia 50 de euro şi încarcă." Şi pleacă. Vorbind la mobil. A luat omul 50 de euro şi a încărcat, chit că era patron. Numele deţinutului? Copos Gheorghe.

Iar

Iar mi-am amintit de muierea aia care a venit la Bucureşti să se plângă că ea e singură pentru că unii de pe aici au gagică. Fatăh, sunt un milion jumate de bărbaţi în oraşul ăsta şi nu exagerez deloc. Sunt bărbaţi cel puţin în buletin. Ah, ce-mi plac ăştia care petrec prea mult timp undeva între frustrări şi vinovăţii, ar trebui să aibă emisiunile lor la televizor. Da, în afară de ăia care au deja. Să le facă televiziunea lor. NFTV.

Am mai citit o chestie azi

Nu, nu aia cu atunci când eşti femeie ai 40 de ani. Pe aia încă n-am citit-o. Am citit o chestie din care reiese că toţi politicienii şi toţi oamenii de afaceri sunt corupţi, că, că şi că, ştiţi textul. Dar cel mai interesant la urmă era un comentariu, ceva gen cum să-i explic lu fii-miu că e mai bine ca mine care am făcut nu ştiu câtă şcoală ca să plătesc nişte rate, când el mi-l dă exemplu pe becali, care cică-i multimilionar deşi nu ştie să se iscălească. Un fel de hai să nu mai mergem la şcoală, să ajungem toţi milionari. OK, dacă ai un fiu aşa, eu zic să-i spui următoarele: ca să ajungi multimilionar nu e o condiţie să fii analfabet. Şi vezi cum reacţionează. Dacă nu se prinde, eu zic să nu-l mai dai la şcoală. Pierdeţi timp amândoi. Trimite-l direct la oi. Dacă gândeşte aşa, nu-l mai ajută nicio şcoală din lume şi singura lui şansă să ajungă vreodată multimilionar sigur va avea legătură cu oile.

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (XLIX)

În sfârşit, mi-am reglat şi eu programul de somn. Adorm în fiecare noapte la aceeaşi oră: 4 dimineaţa.

If

Astăzi, despre cântecul ăla cu If only I could/ I'd make this place a better place. De ce ai spune chestia asta? Adică, de ce ai mai spune? Nu poţi, nu poţi. Gata. Nu-i nevoie să ţipi în gura mare. Sau te lauzi că nu poţi?

Micul Charlie

În 1990, în clasa a cincea, am venit la şcoală cu un ziar. În el, o caricatură cu Iliescu. Colega de bancă, o huidumă de fată, când a văzut caricatura mi-a smuls ziarul şi l-a făcut bucăţi. M-am şucărit, dar doamna-pe-stil-nou dirigintă, o huidumă de femeie, vota şi dumneai tot Iliescu, mă gândesc, aşa că n-am avut parte nici măcar de nişte amărâte de scuze. A, ba da, ceva tot s-a întâmplat: ca să ne împăcăm sau ceva, la petrecerea de sfârşit de trimestru, m-au pus cu forţa să dansez eu, cel mai mic din clasă, cu ea, care v-am spus cum era. Lambada. Am dansat cu ea Lambada. Într-un cor de râsete de profesoare, părinţi, colegi şi ce mai era pe acolo. Au trecut vreo 25 de ani de atunci. Ironia sorţii: azi mă gândesc că am scăpat ieftin. #jesuischarlie

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (XLVIII)

Fosta mea prietenă e în vacanţă la Paris. De când a ajuns, s-au înregistrat 15 morţi, 10 răniţi, 6 ostatici şi numărătoarea continuă. Dacă aş fi guvernul francez, aş expulza-o. Aduce ghinion. #jesuischarlie

Străvechea artă a înghiţiturilor mici (Ediţie de vacanţă)

Dragostea. Sentimentul acela superb când suferiţi amândoi pentru că l-ai pedepsit pe celălalt pentru ceva ce ai făcut tu. Hai, la mulţi ani!