Vă doresc tuturor să ajungeţi milionari măcar o dată. Eu am văzut cum este. Nu am fost eu milionar, să ne înţelegem.Şi dacă aş deveni ar fi cel mai prost lucru care mi s-ar putea întâmpla, că aş muri tânăr de la excese.  Dar am fost cu ei şi chiar am văzut cum este. De la zis "hai, le luăm pe alea de la Tulcea, chemăm şalupa, se descurcă ăia noaptea, sunt lipoveni, dă-i în plm!,  la " Nu, mă, ce urâtele alea???",  la umplut mese întregi cu băuturi de care n-ai auzit în viaţa  cu refuzat să iei icre negre şi să pleci cu roşioare acasă, să vadă nevasta că ai fost la pescuit şi nu la curve, le-am văzut. 

 Una dintre cele mai interesante faze a fost cu doi milionari prieteni, deşi concurenţi, unul fost ucenic sau ce a fost el, altul fost ofiţer de armată care vă rog să nu mă întrebaţi cum a ajuns ditamai patronul cu sute de agajaţi, ca şi celălalt, dar care erau împreună la un eveniment şi na, ei, cum erau clienţi care când cumpărau cumpărau de milioane de euro, aveau tratament special. Furnizorul lor, vânzător bun, aflase ce le place, aşa că unul dintre ei, când a ajuns în camera de hotel rezervată pentru el a găsit acolo două frapiere cu două sticle de şampanie în ele şi două fete, hostess, fotomodele.

Doar că el nu era singur, era şi prietenul lui cu el. 

+Hei, fetelor, pe el îl aşteptaţi, nu?

-Da.

-Io-s prieten cu el, ia ziceţi, cât e noaptea la voi?

-X. De ce, vreţi şi dumneavoastră?

Tipul ăsta, fostul ofiţer, era familist convins, tată de două fete adulte la rândul lui şi a zis aşa:

-Nu, eu plătesc ca să mă uit.

""