Pfoai, deci, Drept Civil - Succesiuni. Examen. Restanță. Nu mă dusesem prima dată că aveam concurs. Am zis lasă, îl dau mai târziu. Mai târziu îl ratez dintr-un motiv tâmpit, am greșit sala, am citit pe un panou o sală ea însăși scrisă greșit și am nimerit într-un amfiteatru plin de inși care dădeau restanța la Criminologie, predată de Rodica Stănoiu, o turnătoare sinistră la securitate, dar care avea pretenția ca tu să fii corect. La literă dacă era vorba de capodopera ei. Când au văzut madamele de la secretariat că luasem 8 la Criminologie au zis uou. Dar asta a fost altă dată. 

Abia a treia oară am reușit și eu să ajung să dau examenul ăsta. El era de anul II, eu îl dădeam în anul IV.  Eram 2 restanțieri, eu și o domnișoară. Ne-a luat profesorul și ne-a băgat în biroul lui. Era primul meu examen oral din facultate, toate în rest fuseseră în scris. Profesorul, un dur. Nu era un din ăla care citise și el o carte, o povestise mai departe și dup-aia îi întreba pe ăilalți ce au înțeles din ea. Nu. El era autorul cursului și judecător pe la Înalta Curte sau gen.

M-a întors pe toate părțile. Mi-a pus un catralion de întrebări. Dar eram pe felie. Știam ce trebuia ca pe Tatăl Nostru. Și zice:

-Bine, 8.

Inițial, m-am enervat. Mă gândeam "Cum plm 8??? Am răspuns perfect la toate întrebările, cu articole și alineate din lege, cu doctrină, cu proceduri, nu mai zic că eu personal sunt sătul de procese de succesiune, am fost eu însumi la tribunal la înfățișări de procese din astea, că le am de zeci de ani în familie, deci, am și experiență și cunoștințe și tot!" Dar dup-aia m-am calmat. Mi-am zis "bă, 8 e o notă decentă, poate nu te-a ajutat fața sau ceva, n-ai vorbit destul de convingător, dar ai trecut și de hopul ăsta și poți să mergi mai departe".

Și vine rândul tipei. Băi, era lemn. Așa că am asistat la o scenă tragicomică. El zice:

-Păi, nota 4.

-Dom' profesor, nu se poate!

-Ba da, se poate.

-Dom' profesor, dacă nu iau examenul ăsta nu intru în examenul de licență! Vă rog frumos! Vă rog frumos!

-Ce să-ți fac eu, măi fato, dacă tu nu știi nimic?

-Dom' profesor, fac orice! Orice!

Și în momentul ăla s-au uitat amândoi la mine și m-am simțit în plus acolo. Acuma, moral, n-ai vrea să fii judecat de o judecătoare care nu știe nimic. Că, până la urmă, noi făceam Dreptul. Dar orice-oriceul ăla, până și pentru un naiv ca mine însemna chiar orice. Acuma, profesorul ar fi putut să spună:

-Băbăeatule, cu tine am terminat, ești liber.

Și să rămână doar el cu ea. Pe mine mă mânca limba să zic " băi fato, ca să zic așa, suntem 3, hai să facem un joagăr și cât durează mai vorbesc și eu cu dom' profesor, poate rezolvăm ceva". Dar am tăcut, dreacu, din gură, tocmai sărisem pârleazul și n-aveam chef de probleme.

Dar proful era un tip integru și nu a făcut acel orice, iar acel 4, 4 a rămas.