Moama ce banc am gasit.
La o companie multinationala, angajatii veneau la munca la ora 9 dimineata si plecau seara tarziu, atunci cand terminau tot ce aveau de facut pe ziua respectiva.
Intr-o zi, unul dintre angajati vine la ora 9 dimineata, lucreaza si la ora 17 pune pixul jos, se duce la director si ii spune:
- Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec.
Seful este de acord si il lasa sa plece.
A doua zi, angajatul vine la ora 9 dimineata, lucreaza, la ora 17 pune pixul jos si se duce la director:
- Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec.
Seful este iarasi de acord si-l lasa.
A treia zi, vine la 9, la 17 pune pixul jos si se duce la director:
- Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec.
Seful il lasa, ca sa nu faca scandal.
Se duce insa la ceilalti si ii intreaba de ce ei vin la 9 si stau pana seara tarziu la serviciu, iar asta pleaca la ora 17 in fiecare zi.
La care angajatii ii raspund:
- Domnule director, ar trebui sa-l intelegeti, omul este si el in concediu…
Se afișează postările cu eticheta concediu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta concediu. Afișați toate postările
joi, 1 iulie 2010
luni, 27 iulie 2009
La vie en rosette
Viaţa e ca părul de la cur. Scurtă şi plină de căcat.
B.B. King - The thrill is gone
Asculta mai multe audio Muzica
În caz că n-aţi observat în postarea anterioară, trec printr-o perioadă foarte maro. Sau printr-o perioadă foarte mişto, dacă aş fi duşmanul meu. N-am bani (a, ba da, se cheamă datorii), munca suge mai tare ca niciodată, maică-mea se lamentează că de ce nu m-am realizat, concediul mi s-a amânat cu japca şi nici perspective mişto nu se întrevăd. A, plus o chestie despre care n-am voie să vorbesc. Nu, două. Ce mai, perioada mea preferata. Mă simt ca cercetătorul român care a descoperit că aşa nu se mai poate.
E unul din momentele alea când chiar ţi-ar plăcea să ştii cum funcţionează teleportarea. Sau să fii singurul prezicător din lume care chiar ştie numerele de la loto. Bun, banii nu sunt totul, or să-mi zică ăia dintre voi care au bani. Eu zic că banii ajută. Gen, banii nu sunt o problemă, banii sunt o soluţie. Dar cum? E unul din momentele alea când stai şi te uiţi ca prostu’ în gol şi te gândeşti „moamă, ce mişto ar fi să-mi vină o idee din aia mişto acuma sau măcar una din ideile alea mişto care-mi mai vin mie din când în când să fie şi bună la ceva!”.
Bun, deci luăm măsuri, Cristean (nu, nu pentru copârşeu): căutăm alt job, îi spunem lu’ bătrâna că trebuia să se mărite ea cu un miliardar şi-acuma nu mai aveam problemele astea, ne consolăm cu gândul că oricum nu ne place la plajă, iar pentru un pescuit ca lumea, mai mult de câteva ore reuşite nu-ţi trebuie, în problema secretă numărul unu ne luăm angajamentul, în problema secretă numarul doi înca nu putem să facem nimic (nu e timpul)... şi totusi nu e de-ajuns. Sunt sad, mad & supi, ca pe vremea mIRC-ului...
PS: Tocmai am aflat ca de la 1 octombrie trebuie sa ma mut. Alti bani, alta distractie...
B.B. King - The thrill is gone
Asculta mai multe audio Muzica
În caz că n-aţi observat în postarea anterioară, trec printr-o perioadă foarte maro. Sau printr-o perioadă foarte mişto, dacă aş fi duşmanul meu. N-am bani (a, ba da, se cheamă datorii), munca suge mai tare ca niciodată, maică-mea se lamentează că de ce nu m-am realizat, concediul mi s-a amânat cu japca şi nici perspective mişto nu se întrevăd. A, plus o chestie despre care n-am voie să vorbesc. Nu, două. Ce mai, perioada mea preferata. Mă simt ca cercetătorul român care a descoperit că aşa nu se mai poate.
E unul din momentele alea când chiar ţi-ar plăcea să ştii cum funcţionează teleportarea. Sau să fii singurul prezicător din lume care chiar ştie numerele de la loto. Bun, banii nu sunt totul, or să-mi zică ăia dintre voi care au bani. Eu zic că banii ajută. Gen, banii nu sunt o problemă, banii sunt o soluţie. Dar cum? E unul din momentele alea când stai şi te uiţi ca prostu’ în gol şi te gândeşti „moamă, ce mişto ar fi să-mi vină o idee din aia mişto acuma sau măcar una din ideile alea mişto care-mi mai vin mie din când în când să fie şi bună la ceva!”.
Bun, deci luăm măsuri, Cristean (nu, nu pentru copârşeu): căutăm alt job, îi spunem lu’ bătrâna că trebuia să se mărite ea cu un miliardar şi-acuma nu mai aveam problemele astea, ne consolăm cu gândul că oricum nu ne place la plajă, iar pentru un pescuit ca lumea, mai mult de câteva ore reuşite nu-ţi trebuie, în problema secretă numărul unu ne luăm angajamentul, în problema secretă numarul doi înca nu putem să facem nimic (nu e timpul)... şi totusi nu e de-ajuns. Sunt sad, mad & supi, ca pe vremea mIRC-ului...
PS: Tocmai am aflat ca de la 1 octombrie trebuie sa ma mut. Alti bani, alta distractie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
