Esentialul

Ba, cat de mult conteaza sa stii sa te porti. M-am calmat si e meritul gagica-mii, pe care daca si acuma o derajeaza ca vorbesc despre noi doi pe blog am s-o bat cu biciul ala pe care i l-am cumparat de la sex shopul ala de langa bordelurile alea din Hanovra. Dar n-am putut sa nu observ din nou de cata lume proasta sunt inconjurat. Si nu, nu ma refer la lumea care a mai comentat p-aici, saraca, de unde dracu' sa stie unii sau altii ce-am eu nevoie sau ce-as vrea sa aud cand sunt in cacat?

Ma refer la astia cu care ma cunosc, gen o fosta de-a mea care, daca nu reactionam pozitiv la "hai, nu mai fi suparat", imi futea in secunda doi un "hai, du-te-n pizda ma-tii, atunci!" de nu ma vedeam. Sau la astia care nu vad esentialul. Tu esti disperat si ei te iau cu altii, cu cu altii, cu ALTII, cu copiii din Africa... Pai futu-te-n copiii din Africa sa te fut, de asta-mi arde mie? Ca-n bancul cu bula si titanicul.

Sau din astia care vin cu paleative, cu cretinisme. Gen, eu vin la tine disperat:
-Vai de mine, ce ma fac, nu mai am niciun ban...
Si tu zici:
-Vai, saracu’... auzi, te-ar ajuta cu ceva, te-ai simti mai bine daca ti-as face o felatie?
- O felatie? NU! Du-te, suge pula pe bani si vino si da-mi mie banii, aia m-ar face sa ma simt mai bine! Vreau bani, nu muie, crezi daca vroiam sa-ti dau o muie, asa te cuceream: „mama, ah, vai, uau, ce buze senzuale ai, nu-mi dai si mie niste bani imprumut?”???
Iar reactiile astea sunt si mai triste cand vin de la lume care, cica, ar fi trebuit sa te cunoasca.

La vie en rosette

Viaţa e ca părul de la cur. Scurtă şi plină de căcat.


B.B. King - The thrill is gone
Asculta mai multe audio Muzica

În caz că n-aţi observat în postarea anterioară, trec printr-o perioadă foarte maro. Sau printr-o perioadă foarte mişto, dacă aş fi duşmanul meu. N-am bani (a, ba da, se cheamă datorii), munca suge mai tare ca niciodată, maică-mea se lamentează că de ce nu m-am realizat, concediul mi s-a amânat cu japca şi nici perspective mişto nu se întrevăd. A, plus o chestie despre care n-am voie să vorbesc. Nu, două. Ce mai, perioada mea preferata. Mă simt ca cercetătorul român care a descoperit că aşa nu se mai poate.

E unul din momentele alea când chiar ţi-ar plăcea să ştii cum funcţionează teleportarea. Sau să fii singurul prezicător din lume care chiar ştie numerele de la loto. Bun, banii nu sunt totul, or să-mi zică ăia dintre voi care au bani. Eu zic că banii ajută. Gen, banii nu sunt o problemă, banii sunt o soluţie. Dar cum? E unul din momentele alea când stai şi te uiţi ca prostu’ în gol şi te gândeşti „moamă, ce mişto ar fi să-mi vină o idee din aia mişto acuma sau măcar una din ideile alea mişto care-mi mai vin mie din când în când să fie şi bună la ceva!”.

Bun, deci luăm măsuri, Cristean (nu, nu pentru copârşeu): căutăm alt job, îi spunem lu’ bătrâna că trebuia să se mărite ea cu un miliardar şi-acuma nu mai aveam problemele astea, ne consolăm cu gândul că oricum nu ne place la plajă, iar pentru un pescuit ca lumea, mai mult de câteva ore reuşite nu-ţi trebuie, în problema secretă numărul unu ne luăm angajamentul, în problema secretă numarul doi înca nu putem să facem nimic (nu e timpul)... şi totusi nu e de-ajuns. Sunt sad, mad & supi, ca pe vremea mIRC-ului...

PS: Tocmai am aflat ca de la 1 octombrie trebuie sa ma mut. Alti bani, alta distractie...