Frica de moarte. Studiu comparativ

E vineri, hai sa aberam, si-asa pe la altii nu mai gasesti nimic interesant de citit. Orasu' a adormit ca un bou, ametit de caldura. Andrei vorbeste de frica de moarte si-mi amintesc ca parca am aberat si eu odata pe tema asta. Doar ca nu mai tin minte daca oral sau in scris. Sau cu cine. Nu conteaza.

Frica de moarte e o expresie a instinctului de conservare. Cam ca si cheful de fvtut, care-i, de fapt, chef de perpetuat specia combinat cu gasit perechea aia care ti se pare tie ideala pentru asta. Doar ca noi, mai perversi decat restul animalelor, preferam sa-i dam niste explicatii sau, uneori, chiar aplicatii mai elaborate decat trebuie. "E pacat sa ucizi/sa te sinucizi" etc. Da, stiu, e doar atributul statului. E incredibil cate lucruri se fac pe lumea asta speculand frica de moarte a oamenilor. Multi renunta la o gramada de chestii de frica sau ajung sa construiasca lucruri grandioase, gen canale si transfagarasane.

Dar cine spune ca secsu' tre' sa fie placut, iar moartea neplacuta? Stramosii nostri chiar apreciau moartea. Masculii felinelor au ţepi pe mădular. Noi, neavand ţepi acolo, am descoperit ca facutul de copii poate fi distractiv. Intre timp, din pacate, unii au uitat ce misto e sa mori. Asa ca s-a ajuns la o situatie si mai perversa: din cauza fricii de moarte, faci copii. Se cheama viol in unele societati. Totusi, nu trebuie sa uitam ceva: unele dintre cele mai frumoase lucruri care s-au intamplat vreodata s-au intamplat tocmai pentru ca unii au renuntat sa le fie frica.