Bărbaţi

Mari ordinari, bărbaţii ăştia. Mari curvari.

M-am trezit şi io la 1 jumate rupt de mahmureală să mă duc să joc la loto. Mi-am pus ochelarii de soare să nu-mi vadă lumea ochii, deşi era înnorat afară. Şi după ce mi-am pus ochelarii tot înnorat a rămas, deşi n-ar trebui să vă intereseze asta şi deşi afară era plin de femei despuiate. Zici că se spărsese conducta cu gagici cu nişte cevauri foarte mici pe ele.

Când m-am întors, îmi venea să mă sprijin de semafor de rupt ce eram - părerea mea. Şi toată lumea, deşi stătea pe loc, claxona la stop. Zic mă, ce morţii mă-sii? Când mă uit, era lângă mine una mai înaltă, aşa, mai slabă, avea pe ea nişte budigăi de ziceai că nici nu sunt. A trebuit să mă uit atent să-i descopăr, vă daţi seama, m-am uitat pentru voi, că eu n-am voie, am gagică - şi de-abia i-am descoperit. Ziceai că nu i-a mai dat jos din clasa a patra, aşa i se ascunseseră în toate alea.

Cred că până şi homosexualii se uitau "uite, mă, curva dracului, cum umblă ea pe stradă să fure bărbaţii oamenilor...". Şi mă gândeam "mă, oare chiar toţi bărbaţii ăştia de la semafor care stau şi belesc ochii aici şi zbiară şi fluieră şi claxonează or fi liberi, n-or fi având femei acasă, or fi de capu' lor?". Un drac. Nişte nenorociţi, vă spun io!

Păi ziceţi şi voi. Pe mine mă durea capul de nu mai puteam şi ei făceau panaramă şi scandal pentru toate curvele.