Prostul

Dacă treceţi printr-o zonă cu magazine mici şi vedeţi pe unul cu mască stând aşa, degeaba, în faţa intrării unei astfel de unităţi comerciale, ca un prost, s-ar putea să mă vedeţi pe mine. Eu aşa fac. Mă folosesc de virtutea numită răbdare. Dacă văd că-s mai mult de 2 clienţi plus doamna sau domnul de la tejghea înăuntru, aştept să se mai elibereze, dup-aia intru. Nu pentru că aş vrea eu să rămân singur cu vânzătoarea şi să îi spun vreun secret sau ca să jefuiesc alimentara. Pur şi simplu sunt şi eu de acord cu ideea că deocamdată ar fi bine să evităm aglomeraţia, înghesuiala.

Dar mereu apare câte unul care vede bunul simţ drept prostie. Vine, aşa, aproape lipit de mine, la ceea ce consideră el că e un metru jumate şi se holbează înăuntru, în magazin. Na, asta e, unii au metrul jumate mai mic. Se gândeşte, sau consideră, că de gândit nu ştiu dacă-i vorba, că încape şi el şi se bagă în faţă ca un neam prost, grămadă peste ăilalţi clienţi, acolo. Când mi se întâmplă chestia asta, încerc să mă alin cu ideea că uite, încă un candidat la Darwin Awards. Stând degeabai, ai mintea liberă. Îţi şi pui problema ce o fi în capul ăluia când te-a văzut stând acolo. O fi ceva gen "bă, ăsta o fi stând aici, în usă, paznic, a ieşit să se uite la cer în faţă la non-stop, ce o fi cu el? Hai că mă bag, că io am treabă.?"

Sau poate-i vorba doar de tupeu jegos şi inconştienţă. Unora parcă nu le-a păsat niciodată de alţii. Şi nici de ei înşişi, până la urmă. Poate îşi zic lasă, mă, că-mi plătesc proştii ăştia tratamentul, dacă e ceva. Uită că suntem muritori şi s-ar putea să fim muritori mai rapid în vremurile astea  şi să luăm şi pe alţii cu noi. Iar acum se vede asta mai mult ca niciodată. Cum spuneam, poate unii zic că stau ca prostul la intrare acolo. Mie îmi place să cred că eu ştiu cine e adevăratul prost.