În 1998 luasem examenul la facultate şi venisem cu nişte calabalâc să mă mut la Bucureşti. Era încă o perioadă în care eram aşa, un fel de Est Sălbatic. Undeva între Gara de Nord şi Gara Basarab, pe bulevardul ăla, nu ştiu cum se cheamă, dau de doi copchii, de vreo 7-8 ani, aşa, care mă abordează. Acuma, paranteză, mai ştiam şi eu nişte chestii, o mai arsesem pe la Bucale, mai ales prin zona Berzei, unde, dacă te trezeai dimineaţa puteai să vezi câte un ARO de poliţie cum colecta câte un plic de la fiecare poartă. Dar, să revenim la copii. Unu-mi spune:

-Îţi dau o fată, nepoate?

Am rămas şocat. Îmi dădea o fată de vârsta lui sau cum? Într-o fracţiune de secundă mi-au trecut un milion de întrebări prin cap. Dar cea mai grea a fost asta: ce fel de membru al societăţii o să fii la maturitate când tu eşti peşte la 7 ani?