Am fost în Norvegia la vreo săptămână după ce dementul ăla de Breivik omorâse vreo 100 de oameni. M-a sunat maică-mea şi i-am zis ce făceam, mă pregăteam să plec.

-Ce cauţi tu acolo, la teroriştii ăia?

-M-au trimis de la muncă, mamă, trebuie să mă duc.

Şi plec. Bucureşti - Munchen, Munchen : Oslo şi înapoi acelaşi traseu. Am stat o noapte acolo, că am fost la o conferinţă de presă şi m-am întors. Acasă, desfăcându-mi bagajul, am descoperit cu groază ceva: pe fundul rucsacului, nu ştiu cum, de pe la pescuit sau ceva,  uitasem un briceag. Acuma, cine a mai călătorit cu avionul ştie cum e în aeroport, că uneori te scanează ăia şi în bocanci. Dar eu am trecut cu el din greşeală peste şase controale de securitate. unde te pune să îţi laşi şamponul şi briceagul nu l-a văzut nimeni. Te face să te întrebi cât de siguri suntem, dar pe mine mă luase cu transpiraţii reci cu gândul la, în paranoia şi în teama aia generalizată,  ce aş fi putut să păţesc eu dacă m-ar fi găsit cu el.