Prietena

Ficţiune absolută

Eu ştiam cam cine este, dar nu la ea m-am gândit când mi-a zis un prieten că una pe care o cunosc şi eu a propus să ne facă o felaţie la amândoi odată. Eram convins că episodul ăsta nu are cum să se întâmple, că ştiam că el e genul de om care face sex doar cu lumina stinsă. Dar mi-a plăcut cum a sunat ideea. Dar omul avea dreptate, o ştiam amândoi, că el lucra în advertising, eu în media, iar ea era directoare de marketing chiar nu importă unde. Oricum, până la urmă am aflat despre cine era vorba, aşa era, ne ştiam deja. Probabil că şi ea ştia deja mai multe despre mine decât eu despre ea, de vreme ce se oferise pentru ce se oferise.

Nu doar că mi-am dat seama cine este. Chiar am ieşit şi la o bere şi, mai mult decât atât, am devenit prieteni pe viaţă, credeam eu. Oricum, nu i-am zis niciodată episodul care mi se spusese despre ea şi nici nu am încercat să profit de ce ştiam în vreun fel. Eu locuiam cu prietena mea, ea cu prietenul ei, am devenit un fel de prieteni de familie, aşa. Ne vizitam, găteam, beam, fumam, chestii din astea, ne făceam confidenţe etc. Prieteni. Chiar şi dacă aş fi fost un dement capabil să stric două relaţii, conştient că am cu cine, că ea e curvă, nu aş fi făcut-o cu ea, că nu aş face-o oricum. Dar nu aş fi făcut-o cu ea chiar şi dacă aş fi făcut-o, o făceam cu altele, că ea nu mă atrăgea fizic.

Cert e că stăm noi prieteni cât stăm, după care eu mă despart de femeia cu care fusesem eu. Am zis că eu trebuie să părăsesc mediul în care locuiam, că nu îmi făcea bine. Cum mă gândeam eu aşa, sună telefonul. Era ea. Amica mea. Plângând, îmi spune că a părăsit-o prietenul. Îi zic hai că vin să vorbim, unde eşti? Femeia se mutase cu chirie din propria casă, tocmai să nu-şi mai amintească de fostul, deşi ei se certau ca la uşa cortului în continuare pe telefoane. M-am dus la noua ei adresă şi am stat de vorbă. Locul arăta mişto, ea avea nevoie de o mângâiere, eu vroiam să mă mut, socoteala a fost simplu de făcut.

I-am propus să locuim amândoi o lună împreună până găsesc şi eu ceva care îmi convine, cât dai tu aici,  atât, poftim jumătate, e ok aşa? Ea zice da, adu-ţi ce ai de adus şi hai s-o facem. Vin cu ce am de adus şi la ea mă aştepta o comisie formată din ea şi din prietena ei cea mai bună de atunci. Stabilim condiţiile în care stăm, cine ce cameră ia etc. Dar la urmă îmi spune de faţă cu aia că ea nu se culcă cu mine, că nu se pune problema de aşa ceva. Eu am rămas descumpănit o secundă. Eu ştiam ce ştiam despre ea, ştiam că nu mă atrage şi ştiam că pe mine nu mă întrebase dacă vreau să mă culc cu ea şi nici eu pe ea, ca să se simtă ea obligată să îmi spună aşa ceva.

Am pus-o pe seama supărării şi i-am zis frate, eu nu pentru asta sunt aici, cred că dacă aş fi vrut să facem sex ai fi aflat asta de la mine până acum, într-o lună plec şi va fi ok. Deşi îmi venea să intru în pământ, amândoi supăraţi, amândoi părăsiţi şi ea tot la futut se gândea. Şi începe la vida loca. Acolo era sărbătoare mereu. Porecla mea acolo era Boss, deşi când mă vezi pe stradă nu te-ai gândi să mă numeşti tocmai aşa, eu arăt mai degrabă ca un Cristi decât ca un Boss. Chiar observam ce miraţi erau unii care îl aşteptau pe Boss şi apăream eu. Erau de toate la discreţie, deasupra stătea un dealer de iarbă, toate erau cum vroiam, într-o perioadă în care chiar aveam nevoie de aşa ceva.

Trece luna, eu găsesc ce îmi plăcea mie tot prin centru, încerc să îmi refac viaţa cu o gagică, ea îşi face şi ea prieten, dar tot ne vizităm, continuăm să facem ce făceam. I-am făcut cunoştinţă cu un prieten de-al meu, ea a început să se culce cu el, deşi avea prieten şi avea şi el prietenă, dar nu era problema mea, chiar dacă el îi spunea mereu prietenei lui că e la mine şi, de fapt, era la fosta mea colegă de apartament. Într-o zi eram la ea şi se întâmplă scena următoare: eram eu pe un fotoliu, iar în faţa mea pe canapea erau ea, prietenul ei, pe care eu îl alintam Mr. Loser din motive pe care nu le dezvolt aici, dar principalul era că eu credeam că prietena mea merita mai mult. Plus prietena ei.

Aşa. Deci, eu cu tipii ăştia trei de pe canapea, cam beţi toţi, fumam un cui. La un moment dat, prietenul ei începe să se sărute pasional cu prietena ei cea mai bună. De faţă cu mine. Îmi spun bun, urmează o parte din distracţie la care nu m-a invitat nimeni, mă iau şi mă duc acasă. Ajung acasă gândindu-mă ce fac ăia acolo, am apucat să mă joc cu căţelul Cane Corso din curte un pic şi să îmi desfac o bere, după care sună telefonul. Era ea, plângând. Ea încercase să organizeze un sex în grup cu prietenul ei şi cu prietena ei. I-a lăsat pe ei să înceapă, s-a dus la baie să se aranjeze, iar când s-a întors şi a încercat să se bage şi ea acolo ăia au informat-o că nu e loc şi pentru ea.

Eu ştiam că s-a întâmplat cam asta, de acolo plecasem şi eu mai devreme. Zic: ei sunt încă acolo? Eu spun să vii pe la mine, să bem o bere şi să te liniştesc un pic. Vine. Dar la mine o aşteptam şi pe prietena mea, mai exact, gagica mea. Care vine, în mijlocul zilei, crâncen de beată. Nu-i ajungea un singur trotuar. O iau de la colţul străzii şi o bag cu mâna mea în casă. Chiar şi atât de beată cum era, a fost suficient de sprintenă încât de la uşă până pe pat să ajungă din haine de iarnă în ţâţele goale şi chiloţi, deşi mai era cineva acolo care se uita la ea. Acel cineva era amica asta a mea, care când a văzut-o dezbrăcată s-a uitat la ea ca un animal de pradă.

Eu am înţeles privirea din ochii ei. Probabil eram singurul om din lume care o înţelegea. A fost singura dată din viaţa mea când mi-a trecut prin cap să o fut. Şi să-i mai ofer şi femeia mea, că eu ţin la prietenii mei. Dar aş fi făcut-o din milă, nu din atracţie. Aşa că nu am propus nimic, nici ea, ne-am văzut de beri şi am lăsat-o pe cea în cauză să doarmă. A plecat la un moment dat, nu chiar fericită, mai ales că se ducea într-un loc unde nu ştia dacă ăia care făceau sex  fără ea când a plecat ea terminaseră sau nu. Dar de atunci a insistat mereu să mă mut înapoi cu ea. Până la urmă mă convinge. Apartamentul de deasupra ei se eliberase, eu tocmai aflasem că locul în care stăteam eu era de vânzare, ştiam ce distracţie e în casa ei, m-am băgat. Că eram şi prieteni.

Lumea a devenit a mea. Făceam ce vroiam, când vroiam, unde vroiam, cu cine vroiam şi aveam totul la discreţie. Nu mergeau toate chiar cum vroiam eu, dar nici nu puteam să mă plâng. Dacă îmi venea să mă plâng tot ce trebuia să fac era să mă gândesc la câţi mă invidiau şi îmi trecea. Eram Boss. Am cunoscut o grămadă de lume bună atunci. Mi-am adus şi prietenii, cei care nu o cunoşteau şi care m-au întrebat: dar de ce n-o fuţi? Ei, am zis, aici e vorba de altceva. Futeţi-o voi, dacă vreţi. Şi era vorba despre altceva. Era vorba despre prietenie şi despre droguri. Că ea avea droguri şi le punea pe masă mereu, fără nicio problemă. I-am şi zis că îmi fac griji pentru ea. Mi-a spus stai liniştit, Boss, traficul de droguri din Bucureşti e controlat de poliţie, nu are ce să se întâmple.

Şi nu, chiar nu o futeam, că ea deja îl futea pe Mr. Loser, îl mai futea şi pe un vecin poliţist însurat, şi în continuare pe amicul meu care îi tot spunea prietenei lui mereu că el e la mine, dar, de fapt, era la vecina mea de jos, şi pe alţii. Şi chiar dacă nu ar fi existat toţi ăştia, tot nu o futeam, că aveam prietenă şi nu aveam de ce s-o înşel cu amica mea. Aşa că nu am făcut-o. Dar lucrurile mergeau mişto, se vedea că trecusem amândoi, ca doi prieteni, peste trauma peste care aveam de trecut, ne îndreptam spre bine, până într-o zi. De fapt, o seară. Noi ne certasem un pic la ziua ei, de fapt, ea cu mine, şi mă hotărâsem să plec de acolo, că devenise antipatică. Ziua ei era în februarie, dar ea a dat petrecerea în august, s-a hotărât ea că ziua ei e în altă zi, undeva pe o plajă goală, la mare, lucrurile nu au ieşit exact cum vroia ea, aşa că a dat vina pe mine şi m-am supărat. Chiar şi aşa, i-am dat ocazia să spună ce are de spus.

Am coborât la ea să bem o bere şi să fumăm un joint. Eu am coborât să beau o bere, dar ştiam că va urma şi un joint, că aşa era mereu la ea. Şi acolo, pe canapea la ea, unde cam ştiam ce se petrecuse, ea, beată, se dă la mine. Zice te iubesc, Boss, începe să se poarte destul de lasciv,  mă ia în braţe şi încearcă să mă sărute pe gură. Eu m-am ferit şi i-am zis hai, frate, culcă-te, că eşti beată. Dar în capul meu i-am spus: păi tu le zici la unii că vrei să-mi sugi pula, după care, de faţă cu alţii, îmi spui neîntrebată că tu nu te culci cu mine şi acum te-ai hotărât tu că vrei? Ce sunt eu, dildoul tău? Nu, mulţumesc. Aveam să aflu foarte rapid de ce se dăduse ea la mine.

Am văzut facturile, că veniseră. Eu nu sunt foarte îndemânatic cu banii. Faţă în faţă cu un contabil, la un concurs de bani, aş pierde de fiecare dată. Aşa că partea mea de chirie şi cheltuieli i-o dădeam ei în fiecare lună, să se ocupe ea. Şi ea s-a ocupat la modul următor: toată iarba aia pe care o fumasem eu la ea fusese plătită din banii mei de chirie. Eu eram dator de luni de zile şi nici măcar nu ştiam. Dar hei, ghici cine ştia că eu nu îmi plătisem partea mea de chirie: proprietarii casei. Adică, aşa le spunea ea. Am descoperit cu stupoare că până şi apa pe care o plătisem când am stat prima dată acolo nu fusese plătită nici măcar după ce eu m-am mutat, m-am mutat înapoi şi am mai plătit-o de atunci luni şi luni de zile. Banii mei se duseseră pe droguri.

Am confruntat-o, i-am zis că ştiu ce s-a întâmplat, că eu plec de acolo şi să se spele pe cap cu ce a făcut. A scos pe loc mahalagioaica din ea, a început să urle şi să facă în toate felurile. Eu i-am zis că dacă nu încetează şi nu mă lasă în pace, poate scot înregistrarea aia în care îmi vinde ea droguri. Nu ştiu de ce i-am spus asta, pentru că eu nu înregistrasem pe nimeni. Dar ea ştia că mi-a vândut droguri şi că mi-a vândut droguri cumpărate tot din banii mei. Poate că i-am zis-o ca să nu scot şi eu mahalagiul şi băiatul de la sală din mine şi să nu o bat, că îmi trecuse şi asta prin cap. Dar am făcut ce trebuia, mi-am contactat şefii, le-am zis să nu conteze pe mine o săptămână că mă mut, mi-am găsit un loc liniştit, departe de nebunia aia şi am plecat.

Bineînţeles că ea nu m-a lăsat în pace. M-a căutat peste tot, mi-a transmis mesaje peste tot, ba chiar mi-a căutat şi şefii. Oamenii nu au băgat-o în seamă. Eu fusesem sincer cu ei, le-am zis care-i problema, iar pe ei îi interesa mai mult dacă sunt eu util pentru ei, nu ce are de spus despre mine o bagaboantă beţivă drogată. Eu mi-am rezolvat problema mutându-mă. Ea a încercat să şi-o rezolve altfel: ca să le demonstreze părinţilor ei, care au scos-o din situaţia aia, că a devenit femeie serioasă, s-a măritat cu un sado-masochist cu care îmi arătase ea mai demult poze făcute de ea, legat cu funii şi tăiat cu cioburi. Aşa îi plăcea lui sexul, cine-s eu să îl judec?

Dar povestea nu se termină aici. Peste nişte timp, ne trezim din nou faţă în faţă, eu cu ea şi cu mă-sa, într-un spital în care teoretic nu aveam ce căuta nici eu, nici ea, că nu era pentru civili. Eu, cu mâna într-un ştreang din ăla, că îmi rupsesem clavicula la Londra, iar sistemul lor de sănătate e atât de bun încât a trebuit să vin în România să mă opereze, ea ori pentru că era bolnavă mă-sa, ori venise să se trateze de obezitate şi nu vroia să fie singură. I se frecau genunchii unul de altul şi nu pentru că avea picioarele în X, ci din cauza grăsimii, atât de mult pusese pe ea. O fi fost vreun caz de munchies, nu ştiu şi nici nu mă interesează.

După ce că eram accidentat, m-am mai trezit şi nas în nas cu ea. Îmi venea s-o înjur cu toată creativitatea, cultura şi experienţa mea. Din politeţe faţă de mă-sa şi faţă de instituţia în care eram, nu am făcut-o. Mi-a scăpat un "ce lume mică" printre dinţi retoric, când treceam unii pe lângă alţii. A urmat o scenă uşor absurdă, de vreo oră, ca într-un film românesc postmodern, unde într-o sală de aşteptare de la urgenţe eu mă uitam în gol, iar ea şi mă-sa se uitau la mine. Era imposibil să nu mă recunoască. Deşi nu mai aveam părul scurt şi nici cioc, ci părul lung şi barbă, e greu de crezut că cineva care a locuit cu mine o grămadă sau că cineva căreia i-am ajutat soţul să mute frigidere să nu mă recunoască. Chiar şi aşa, tot nu am vorbit.

La urmă, când am plecat, nu ştiu cum s-a întâmplat, că am şi plecat toţi trei odată. La plecare, doamna nu a zis nimic, dar fiica a emis ea un "sănătate", tot aşa, retoric, en passant. Putea să îmi spună "ia un milion de euro", eu nu îi luam şi nici nu vorbeam cu ea. Cică fiecare are preţul lui. Nu e adevărat, pe mine nu mă cumperi. Şi, în plus, eu vorbesc cu oamenii, nu cu lucrurile sau cu animalele.