Despre impartialitate

M-a pus pacatul sa citesc azi de dimineata jurnalul web al unui geniu. Acuma, in mod normal, eu ma feresc sa discut chestii serioase cu oameni care spun ca sunt genii. Nu stiu, asa mi se pare mie ca e mai sanatos: daca-mi spune cineva "Eu sunt geniu, hai sa-ti povestesc eu cum sta treaba", mintea mea de-a dracului incepe sa priveasca respectiva treaba din mai multe perspective, doar asa, sa fiu sigur. Evident, omu' poa' sa aiba dreptate. Sau poate sa nu. La fel de bine, si ceilalti care vad cu ochii mintii lor situatia respectiva ca fiind altfel s-ar putea sa aiba dreptate. Deci, mai multi au dreptate. Dar, cum noi traim intr-o ferma a animalelor, (ma repet) unii cred ca au mai multa dreptate decat altii.

Ca sa ma apropii, incet, de ce aveam de zis despre materialul acestui Dali al analistilor romani, am sa zic dupa cum urmeaza: cand esti prea sigur de prea multe lucruri si, incercand sa explici de ce, excluzi nebunia, raman doua variante: ori ai chiulit de la Filosofie, ori nu esti strain de tacticile de convingere specifice noptii in cartierele de la periferie. Altfel, risti sa ajungi sa te remarci prin obsesii, cum se remarca un profesor de romana de pe vremea liceului meu. Ala era recunoscut pentru doua chestii: avea o fata foarte curva si facea paralela la orice autor cu Basescu. Pardon, cu Eminescu.