2

Pentru S.

Într-a cincea, în sfârşit, după laboratorul de informatică de dimineaţă, mă iau şi pe mine ăştia din clasă în echipa lor de fotbal. Jucăm cu ăia de-a şaptea şi câştigâm noi, 1:0, gol marcat de mine. Bun, am câştigat, hai acasă, că peste 2 ore începe şcoala. Aşa că eu improvizez şi fac o chestie aiurea, îi cer unui coleg caietul lui să-mi scriu comentariile la română de la el, că oricum toate erau la fel şi nu prea mai aveam timp. Mă duc acasă şi maică-mea mă găseşte copiindu-mi tema la română din alt caiet de română, al altcuiva. Zice ceva gen:
- Ce faci tu aici?
- Tema la română.
- Păi, tu nu o faci, tu o copiezi. De ce?
- Nu mai am timp. m-au ţinut mai mult la laboratorul de informatică.
- Da? Păi, ia hai că vin şi eu cu tine la şcoală să-l întreb pe profesorul de informatică de ce te-a ţinut atât de mult de n-ai mai avut timp să-ţi faci tu tema la română şi să o copiezi de la alţii.
Ajungem repede la cancelarie, că şcoala era la 3 minute de mine. Din cancelarie iese profesorul de informatică, ne salutăm, nu ne mai văzusem de vreo 2 ore, mă mângâie pe cap, se salută cu mama şi pleacă. După ce pleacă, ea zice:
- Dar el cine este?
- Profesorul de Educaţie Fizică.
Adevăru-i că arăta, era înalt, atletic, bătea elevi, se încadra. Ea m-a crezut. Doar că apare profesoara de română. Şi maică-mea zice, că pe ea o ştia:
- Bună ziua, doamna profesoară. Uitaţi ce a făcut fiu-miu. L-am prins copiindu-şi tema la Limba Română pentru azi din caietul unui coleg.
Profesoara, o doamnă, o mare doamnă, care preda şi latină, pe care o chema şi Aristiţa, unul dintre oamenii care mi-au întreţinut pasiunea pentru literatură şi care m-au învăţat să te înjur fără să te jignesc, trebuia să facă ceva. Tocmai descoperise o fraudă. Aşa că procedează în felul următor. Prima oră fix cu ea a o aveam, a intrat în clasă, s-a pus la catedră şi a zis:
- Faur, tu ţi-ai făcut tema pentru azi?
Eu îmi făcusem tema pentru azi, era în caiet la mine. Doar că ştiam şi eu şi ea cum mi-o făcusem. Mai mult, ştiam că mai e cineva în clasa aia care ştie şi el ce s-a întâmplat şi că risc să îl bag în nişte probleme care sunt doar ale mele. Are 100 angajaţi în California azi persoana aia. Răspunsul meu a fost nu.
- Bun, stai jos, 2.
Tocmai luasem primul 2 din viaţa mea. Dacă mă întreba lecţia, o ştiam, dar îmi copiasem tema. Ea m-a întrebat de temă, nu de lecţie, eu am dat cel mai bun răspuns pe care îl aveam. Aşa cred eu şi azi, după 30 ani. Bineînţeles că nu a fost o catastrofă până la urmă, am mai luat 3 de 10 şi un 10 în teză sau gen şi nu a murit nimeni. Dar problema mea imediată era alta. Eu luasem un 2. Şi trebuia să mă duc acasă cu el. Mă rog, nu neaparat acasă. Dar eu fusesem bătut ca un hoţ de cai pentru note de 9, nici nu îmi puteam închipui ce ar fi putut urma pentru primul meu 2.
Dar mă pregătisem pentru ce urma, că eu întoteauna am un plan b. Am zis gata, eu nu mă mai duc acasă. Mă mut în pădure. Mă pregătisem, am zis, am luat de acasă de dinainte să plecăm o trusă de-aia de-a maică-mii de făcut unghii, avea ceva de pilit, ceva de ascuţit, ceva de tăiat, am zis că e ok, mă descurc. Cu aia mai ascuţită, dacă dai dovadă de silinţă şi devotament, în 5 ani ai tăiat un copac şi va fi bine, mă gândeam eu. Deja mă vedeam un Robinson Crusoe, aşa. Trebuie să recunosc, pe vremea aia mă pricepeam mai puţin la planuri b.
Era iarnă, până la urmă mă  biruiesc frigul, noaptea, câinii şi foamea, pădurea era departe, mi-am îmbrăţişat soarta şi m-am dus acasă. Acasă, contrar obiceiului, ai mei nu erau nervoşi. Dimpotrivă, se uitau preocupaţi unul la altul, cu coatele pe masa din bucătărie. Aş fi putut să jur că au avut o conversaţie între ei înainte. Au fost foarte calmi cu mine, deşi nici la asta nu mă aşteptam. Taică-miu a vorbit:
-Hei, cum a fost azi la şcoală? Ce notă ai luat la Limba Română?
Eu, care ştiam că urmează o bătaie soră cu moartea, am zis:
-2.
Şi într-un mare gest pe care i-l respect şi acum, nici măcar nu a dat în mine.  El spune atât:
- Bravo, mult succes. Şi zi-i mulţumesc lu' mă-ta că te-a turnat.
Am izbucnit în lacrimi. Le-am zis că eu după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat nu mai vroiam să vin acasă.
- Păi şi ce să faci?
- Să mă duc în pădure.
- Să faci ce? Cu ce?
- Cu asta.
Şi scot trusa de făcut unghii a maică-mii. Ei au izbucnit în râs. Eu eram uşurat, ştiam că nu mă mai bate nimeni în seara aia. Dar fericit sigur nu eram.