Leopardul

Cred că am mai zis asta, nu mă interesează, acum o să sune mai mişto.

La Anvers, când am ajuns la hotel, era 7 dimineaţa. Camera mea era liberă de la 12. În lobby fac cunoştinţă cu americanul ăsta, el era fix CEO-ul care urma să vorbească la conferinţă unde fusesem invitat. El spune ok, până la 12 aşteptăm, nu vrei să bem o cafea? Eu, în tâmpenia mea, îi zic că nu beau cafea. Nu l-am minţit, eu nu beau cafea, mi se pare un viciu. Dar puteam să-i zic hai, tu bea cafea, că eu beau ceai şi stăm la o palavră. Dar nu m-a dus mintea pe moment. Aşa că el pleacă în treaba lui, iar eu mă duc la grădina zoologică.
Mişto experienţă până la un punct. Foarte imersivă, dacă o exista cuvântul ăsta în română, te simţeai în mijlocul naturii, papagalii te fluierau, îţi treceau animale mici printre picioare, focile făceau show pentru mine fără să le-o ceară nimeni, suricatele îşi făceau treaba acolo şi părea că între tine şi animale nu există, de fapt, nicio graniţă. 35 euro intrarea, dar a meritat. Până la un punct, din nou. Ajung la prădătorii mari. Singur. Mai exact, la leopard. Se uita la mine ca un corporatist la pauza de ţigară. Se uita la mine de parcă nu mai mâncase de o săptămână.
Între mine şi el era un gard de 20 cm. înălţime. Zic băi, dacă ăsta mă vrea pe mine pe post de mic dejun, tot ce trebuie să facă este să se hotărască. Încă nu văzusem groapa de 10 metri dintre noi. Pfuai, ce privire avea. Aş vrea să am cuvinte mai bune să pot să o descriu. Nici nu am ştiut ce să fac, m-am uitat în jur. Şi atunci mi-am dat seama ce făcea el. El nu se uita la mine. Se uita prin mine. Se uita la antilopele din spatele meu. Şi atunci, faţă în faţă cu un leopard şi un gard până la glezne între noi, mi-a fost milă de el.
OK, băieţii de acolo, de la zoo, au făcut totul mişto, doar că acolo au greşit. Sunt convins că le păsa de animalele alea şi că erau gazde bune. Dar.  Gândeşte-te la ce îţi place ţie mai mult şi la ideea că tu poţi vedea chestia aia, dar nu poţi să ajungi la ea. Poate fi orice, bani, păcănele, băutură, femei, bărbaţi, droguri, animale mici, ce vrei tu. Pentru totdeauna. În fiecare zi. Dar dacă înţelegi şi ţii la un leopard, nu îl ţii tot restul vieţii lui uitându-se la ce îi place lui mai mult fără să poată să o atingă. Mie mi se pare greşit. Îmi pare rău pentru tine, leopardule.