Mă întorc într-o zi acasă şi încerc să parchez. Spaţiu mic, maşini multe, stradă strâmtă, eu la volan într-un Mitsubishi de 7 locuri model nu ştiu cum, proaspăt posesor de permis (deci, era mai demult), nu prea fusesem la lecţii despre parcări. Instructorul meu era mai preocupat de lecţii de uitat după femei la volan şi de vânat fazani cu maşina decât de lecţii de parcat.
Totuşi, când s-a pus problema şi am ajuns la examen, el a făcut ce trebuia: mi-a făcut curaj cu o vodcă bună, mi-a zis să iau o gumă, dar să nu îmi fac probleme, că vodca bună nu miroase. Şi deşi eram cel mai prost şofer de pe maşina mea, restul colegilor mei au fost suficient de aproape de nişte accidente în timpul examenului încât l-au picat, iar eu nu. Am văzut privirea uimită a unui poliţist examinator din dreapta parcat de una în cu totul alt loc decât ceruse el.
Dacă mă puneau să fac parcări şi eu, picam şi eu. Dar iată-mă cu permis, încercam să parchez maşina şi nu îmi ieşea. Păi, dar nu am încercat eu? Am încercat de cred că s-a auzit în tot cartierul. Cert este că s-a auzit până la etajul 3 cum ambalam eu motorul, că de acolo a coborât frate-miu, nici nu prea m-am prins când m-am trezit cu el la parbriz, eram ocupat, eu parcam. De vreo juma' de oră parcam. Şi zice lasă, o parchez eu, că tu omori motorul. A trebuit să îl las să o parcheze el, că era maşina lui.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu