Pistolul

Pe la vreo 17 ani, apare în gaşca mea un pistol. Un pistol real, nu de jucărie. Eu mă mai pricep la pistoale. Mă jucasem deja cu TT, cu Carpaţi, făcusem şi tir, chestii din astea. Era o armă superbă. Trebuie să recunosc, italienii se pricep la design. Un Beretta, calibrul 9 mm., încărcător  cu 6 gloanţe, mai mic, aşa. ca pentru mine, mi se potrivea perfect, dar chiar nu aş fi vrut să fie al meu, aşa mişto cum era. Mă joc şi cu el, nu trag, alţii s-au lăudat că au făcut-o. Mi-am dat seama în ce situaţie dementă suntem, mă retrag din ea şi la un moment dat îl întreb pe un tovarăş ce s-a mai întâmplat cu pistolul ăla.

El zice e OK, l-a luat femei-mea într-o zi, a spus voi sunteţi nebuni şi l-a aruncat în Putna. A minţit. De fapt, i-a dat pistolul înapoi posesorului de dinainte. Ăla avea mare nevoie de el. Tocmai luase bătaie de la golanii de la el din liceu şi s-a hotărât să meargă cu pistolul peste ei. Respectivul i-l dă. Că el s-a dus dup-aia cu pistolul în mână peste ăia. Golanii nu se pierd cu firea. Îl iau cu vorba bună. Mai mult, îl conving să le dea şi lor pistolul să se uite un pic la el. Acuma, situaţia lui era asta: el era înconjurat de duşmanii lui care aveau în mână pistolul lui. Şi ăia nu îi fac nimic, îi zic aşa, bă băiatule, tu îţi dai seama în ce situaţie eşti?

Uite, ia pistolul înapoi şi du-te acasă şi hai să terminăm cu tâmpenia asta. El ia pistolul şi pleacă şi nu omoară pe nimeni. Acuma, el şi cu un tovarăş de-al lui aveau altă problemă, cum facem să scăpăm de pistol, chiar dacă nu am tras în nimeni. Şi găsesc un client să îl vândă. Acel client era poliţist sub acoperire. Când să facă tranzacţia, se trezesc înconjuraţi şi se predau. Trafic de arme, eşti nebun la cap? Totuşi, posesorul reuşeşte să ia o pedeapsă cu suspendare, prietenul nu, ia cu executare, că se pare că nu cooperase  cu anchetatorii suficient.

Într-un final, toată lumea ajunge liberă, dar să-mi bag pula în ele de pistoale.