De ce injur

Hai, una de weekend, asa...

...c-asa vrea pula mea, ar fi raspunsul cel mai simplu. Si cel mai sincer. Bineinteles, daca ar fi asa de simplu, din secunda 2 as fi considerat un idiot. Nu, nu injur ca sunt un frustrat in general. Injur pentru ca sunt un frustrat in particular. De cele mai multe ori, injur pentru ca doar asta mi-a mai ramas de facut. Injur ca sa ma descarc.

Injur pentru ca injur in general. Injur cu prietenii, injur cu familia (cata mi-a mai ramas), injur cu ale mele cunostinte si nu in ultimul rand cu colegii si colegele. Cand eram mai mic, parca eram la concursuri de injuraturi cu prietenii. "Baga-mi-as pula peste ma-ta in casa" a ramas preferata mea. Si n-am inventat-o eu.

Apoi au venit problemele. PROBLEME, nu ce au pizdele care plang ca au un cos pe nas ziua si un furuncul pe sfarc noaptea. mai mult de jumatate dintre ele sunt greu de crezut daca le-as povesti. Chestie pe care prefer sa n-o fac acum. Toate la timpul lor. Cum pula mea sa nu injuri cand ai de ales intre doua rele? Cum pula mea sa nu injuri cand trebuie sa accepti niste mizerii? Cum sa nu injuri cand tot ce auzi sunt sfaturi de cacat care te fac sa crezi ca esti inconjurat numai de cretini care in cel mai fericit caz ar trebui batuti (si injurati)?

Nu-ti place ca injur? Nu te obliga nimeni sa citesti. Cum nu te-a obligat nimeni sa treci prin ce am trecut eu. Am trecut prin viata mea prin chestii mai urate decat orice injuratura la care te-ai putea gandi. Important e ce spun, nu cum spun. Eu sunt imun la injuraturi. Pentru mine, aia care se impiedica de o injuratura si nu vad esentialul sunt niste retardati. Spun lucrurilor pe nume, iar daca ele sunt de cacat, le injur. Aici nu e un blog despre lucruri frumoase, frumusetea e exceptie aici, n-am timp de visat, eu ma ocup de realitate. Injur pentru ca spun adevarul.