Apologia derizoriului

Un fel de precizare la materialul de dinainte, sa nu ziceti ca m-am tampit de tot.

Incep sa cred ca am avut dreptate cand am zis ca suntem incojurati de cretini. Initial era sa ma razgandesc, stii, sa nu generalizez, sa mai dau o sansa, sa vreau sa cred ca poate nu e asa. Dar nu. N-am de ce. Ma uit la cretinizor si vad/aud discutii care ar trebui sa convinga orice creier ca are nevoie de distonocalm. Sau de tarnacop. Sau de viza de Canada. Oare pe elanii aia, pe marmotele alea, pe somonii aia ii intereseaza unde si-a facut studiile marilena nitu? Pot ursii grizzly sa doarma daca nu stiu daca e pace sau razboi in familia zavoranu?

Ca la noi se pare ca asta conteaza. Degeaba ma miram io ca nu ma inteleg cu lumea. Normal ca nu ma inteleg, vorbim de lucruri diferite fiecare. Ne uitam la un cub. Io zic ca-i cub si tu zici ca-i murdar de cacat intr-un colt. Dar eu nu vreau sa-l mananc, vreau sa te invat ca asa se numeste chestia aia murdara de cacat intr-un colt pe care ai vazut-o tu si nu stii cum se cheama. N-ai cu cine. Nu e oameni. La noi intotdeauna vor conta detaliile de cacat.