De ce e naspa sambata dimineata cateodata

V-a trezit vreodata cineva sambata dimineata din somnul ala de dupa betia de vineri-noapte-pana-la-5 sa va zambeasca si sa va intrebe daca stiti ce se intampla dupa ce muriti? Pe mine da. Am luat revista aia a lor din reflex si cand m-am trezit cu ea in mana le-am trantit usa in nas. Desi stiu lume care i-a luat si la bataie. Mai simpatic, stiu lume care l-a luat si pe popa la bataie la o vizita pentru taxa de protectie pentru dumnezeu. Distractiv, ce mai...

Ei, ce legatura are chestia asta cu ziua de azi? Azi sarbatorim (sau comemoram) un numar de ani de la data cand un dement, William Miller pe numele lui, a decretat: gata, coae, murim, toata lumea, averea la mine, imbracati-va in alb si dati-i drumu' pe munte, in liniste, sa nu creati panica! Da, pe 21 martie 1843 s-a relansat moda "the end is near, jesus christ is coming!". Evident, evreul nostru preferat n-a aparut. Ei, a fost o neintelegere, o greseala de calcul. Bun. Vedeti ca vine pe 22 octombrie 1844. Normal, "jessie" avea alte lucruri in program si atunci. Ei, data urmatoare... Si tot asa.

Dupa cum stim cu totii, nici alte dati n-am avut onoarea. Dar nicio problema, Miller a lansat o moda. Dupa ce s-a dus singur sa vada ce dreacu facea isus de nu mai venea odata, membrii cultului lui si-au facut fiecare bisericile lor, printre care putem mentiona pe adventisti si pe prietenii nostri de sambata dimineata - martorii lui iehova. Unele dintre cultele astea merita articolul lor dedicat aici in blog, razi de te caci pe tine ce le poate caca mintea unora. Teoria mea preferata e aia cu Israelul saxon. Vom reveni.